topor dex - definiţie, sinonime, conjugare

topor

[Sinonime]
TOPÓR, topoare, s.n. Unealtă pentru tăiat copaci, pentru despicat lemne etc., formată dintr-un corp de oţel cu tăiş la un capăt şi cu un orificiu la partea opusă, în care se fixează o coadă de lemn tare. ♢ Loc. adj. şi adv. Din topor = fără fineţe; grosolan, necioplit. ♢ Expr. A fi topor de oase = a avea de îndurat greutăţi mari, a suferi mult. A sta cu toporul la brâu = a fi totdeauna gata de ceartă, de bătaie. – Din sl. toporŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TOP//ÓR ~oáre n. Unealtă formată dintr-un corp de oţel cu tăiş şi cu o gaură în care se fixează o coadă de lemn, folosit pentru tăiat lemne. ♢ (Ca) din ~ grosolan; necioplit. Coadă de ~ om servil prin intermediul căruia se fac lucruri condamnabile. /<sl. toporu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

topór (-oáre), s.n. – Bardă, secure. – Mr. tăpor, tupor. Sl. toporŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 417; Conev 66), cf. bg., slov., rut., rus., pol., mag. topor; pare a fi cuvînt oriental, cf. tc. teber. – Der. toporan, s.m. (înv., ostaş înarmat cu topor); toporaş, s.m. (violetă, Viola odorata, V. hirta, V. Jooi; plante, Tagetes patula, Delphinium consolida, Aquilegia vulgaris); toporăşiu, adj. (violet, de culoarea toporaşului); toporişcă, s.f. (teslă); toporişte (var. toporîşte, mr. tăpărişte), s.f. (coadă de topor), din sl. (bg., rus.) toporište. Ţig. sp. tober „topor” (Besses 159) ar putea proveni din rom. sau din tc.
(Dicţionarul etimologic român)

topór s. n., pl. topoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TOPÓRUL s. art. v. perseu.
(Dicţionar de sinonime)

TOPÓR s. (prin Bucov.) manea. (A tăia lemne cu ~ul.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: to top topo

Cuvinte se termină cu literele: or por opor