torționar

TORŢIONÁR, -Ă, torţionari, -e, adj., s.m. (Livr.) 1. Adj. De tortură. 2. S.m. Persoană care torturează; călău. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. tortionnaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TORŢIONÁR, -Ă adj. (Liv.) Care serveşte pentru tortură; chinuitor. // s.m. Persoană care aplică, execută tortura; călău, gâde. [Pron. -ţi-o-, var. torsionar, -ă adj. / < fr. tortionnaire, cf. lat. tortionarius < tortio – tortură].
(Dicţionar de neologisme)

TORŢIONÁR, -Ă I. adj. care serveşte pentru tortură; chinuitor. II. s. m. cel care aplică tortura; călău, gâde. (< fr. tortionnaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

torţionár adj. m., pl. torţionári; f. sg. torţionáră, pl. torţionáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TORŢIONÁR s. v. călău, gâde.
(Dicţionar de sinonime)