toreutică dex - definiţie, sinonime, conjugare

toreutică

toreutică toreutic
TOREÚTICĂ s.f. Arta de a sculpta, cizela şi asambla lemnul, aurul şi fildeşul în antichitatea greacă; p. ext. artă a sculpturii în bronz. – Din fr. toreutique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TOREÚTICĂ f. 1) Arta de a sculpta într-un material dur (aur, fildeş, lemn etc.). 2) Tehnica de a confecţiona sculpturi în bronz. /<fr. toreutique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TOREÚTICĂ s.f. Meşteşugul cizelării lemnului, a aurului şi a fildeşului sau a metalelor; (p. restr.) arta sculpturii în bronz. ♦ Totalitatea obiectelor de podoabă specifice unui popor. [Pron. -re-u-, gen. -cii. / < fr. toreutique].
(Dicţionar de neologisme)

TOREÚTIC, -Ă I. adj. referitor la toreutică. II. s. f. 1. arta cizelării şi a sculpturii în lemn, metal sau fildeş; arta sculpturii în bronz. 2. totalitatea obiectelor de podoabă specifice unui popor. (< fr. toreutique)
(Marele dicţionar de neologisme)

toreútică s. f. (sil. -reu-), g.-d. art. toreúticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: to tor tore toreu toreut

Cuvinte se termină cu literele: ca ica tica utica eutica