tornadă dex - definiţie, sinonime, conjugare

tornadă

TORNÁDĂ1, tornade, s.f. Furtună violentă (în formă de vârtej), care afectează regiuni întinse; vârtej de vânt devastator cu o arie restrânsă, adesea însoţit de ploi torenţiale. – Din fr. tornade.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TORNÁDĂ2, tornade, s.f. Dedicaţie care încheia poezia trubadurilor şi în care se reluau o idee şi unele versuri deja exprimate. – Din fr. tornada.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TORNÁD//Ă ~e f. Vârtej violent, însoţit adeseori de ploi torenţiale, care cuprinde regiuni întinse. /<fr. tornade, sp. tornado
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TORNÁDĂ s.f. 1. Trombă de vânt cu o viteză foarte mare, care produce mari stricăciuni. 2. Dedicaţie care încheia poezia trubadurilor şi în care se relua o idee deja exprimată şi unele versuri folosite mai înainte în aceeaşi piesă. [Var. tornado s.n. / < fr. tornade, cf. sp. tornado – furtună].
(Dicţionar de neologisme)

TORNÁDĂ1 s. f. trombă de vânt cu o viteză foarte mare, care produce mari stricăciuni. (< fr. tornade, sp. tornado)
(Marele dicţionar de neologisme)

TORNÁDĂ2 s. f. dedicaţie care încheia poezia trubadurilor şi în care se relua o idee deja exprimată şi unele versuri folosite mai înainte în aceeaşi piesă. (< fr. tornada)
(Marele dicţionar de neologisme)

tornádă s. f., g.-d. art. tornádei; pl. tornáde
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: to tor torn torna tornad

Cuvinte se termină cu literele: da ada nada rnada ornada