toron dex - definiţie, sinonime, conjugare

toron

TORÓN1, toroane, s.n. 1. Mănunchi de fire subţiri, răsucite împreună în acelaşi sens, din care se fabrică funii, cabluri etc. 2. (Arhit.) Ciubuc mare, rotund, aşezat la extremitatea unei suprafeţe drepte. – Din fr. toron.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TORÓN2 s.n. Gaz produs prin dezintegrarea radioactivă a toriului. – Din fr., engl. thoron, germ. Thoron, rus. toron.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TOR//ÓN1 ~oáne n. Grup de fire răsucite împreună în acelaşi sens, din care se fac funii, cabluri etc. /<fr. toron
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TOR//ÓN2 n. chim. Gaz produs la dezintegrarea radioactivă a toriului. /<fr. thoron
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TORÓN s.n. 1. Grup de fire subţiri răsucite împreună în acelaşi sens, alcătuind un cablu metalic sau textil. 2. Gaz produs prin dezintegrarea radioactivă a toriului. 3. (Arhit.) Ciubuc mare, rotund, aşezat la extremitatea unei suprefeţe drepte. [Pl. -oane. / < fr. toron].
(Dicţionar de neologisme)

TORÓN1 s. n. 1. grup de fire subţiri răsucite împreună în acelaşi sens, un cablu metalic sau textil. 2. (arhit.) ciubuc mare, rotund, la extremitatea unei suprafeţe drepte. (< fr. toron)
(Marele dicţionar de neologisme)

TORÓN2 s. n. emanaţie de toriu, izotop al radonului. (< fr. thoron)
(Marele dicţionar de neologisme)

torón (mănunchi de fire) s. n., pl. toroáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

torón (gaz) s. n., simb. Tn
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: to tor toro

Cuvinte se termină cu literele: on ron oron