torpila dex - definiţie, sinonime, conjugare
TORPÍLĂ, torpile, s.f. 1. Proiectil submarin prevăzut cu motor propriu şi cu încărcătură explozivă, care se lansează împotriva unei nave inamice de pe o navă de luptă, din avion sau de pe coastă. 2. Peşte marin cu schelet cartilaginos, cu corpul turtit dorsal şi ventral, capabil să producă la atingere, descărcări electrice cu care îşi ucide prada (Torpedo marmorata). 3. (Ieşit din uz; în compusul) Om-torpilă = torpilă (1) condusă la ţintă de unul sau doi oameni, care se îndepărtau după ce o prindeau de fundul navei. – Din fr. torpille.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TORPILÁ, torpilez, vb. I. Tranz. A ataca o navă duşmană cu torpile, a scufunda o navă cu ajutorul torpilelor. ♦ Fig. (Fam.) A face să eşueze, a submina un plan, o acţiune etc. – Din fr. torpiller.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TORPÍL//Ă ~e f. 1) Proiectil submarin autopropulsat, care este lansat şi dirijat pentru a scufunda navele. 2) Peşte marin de talie mare, cu solzi cartilaginoşi, care produce descărcări electrice la atingere cu prada. /<fr. torpille
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A TORPIL//Á ~éz tranz. 1) (nave maritime) A scufunda cu ajutorul torpilelor. 2) fig. (acţiuni, activităţi, planuri etc.) A împiedica să se realizeze; a face să eşueze; a zădărnici; a împiedica; a dejuca; a contracara. ~ negocierile. /<fr. torpiller
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TORPÍLĂ s.f. 1. Peşte de mare cartilaginos, din familia calcanului, capabil să producă descărcări electrice la atingere. 2. Proiectil mare autopropulsat care este lansat şi dirijat către o navă pentru a o scufunda; torpedo1 (3) [în DN]. [< fr. torpille, cf. it. torpedine].
(Dicţionar de neologisme)

TORPILÁ vb. I. tr. A ataca şi a lovi cu torpile o navă, scufundând-o. ♦ (Fig.) A zdrobi, a nimici, a face să eşueze, a submina (o acţiune, un plan etc.). [Cf. fr. torpiller].
(Dicţionar de neologisme)

TORPÍLĂ s. f. 1. peşte marin cartilaginos, din familia calcanului, capabil să producă descărcări electrice la atingere; torpedo1 (4). 2. proiectil submarin autopropulsat, lansat şi dirijat împotriva navelor. 3. recipient cu exploziv pentru torpilări (2) în mine. (< fr. torpille)
(Marele dicţionar de neologisme)

TORPILÁ vb. tr. 1. a ataca şi a lovi cu torpile o navă, scufundând-o. ♢ (fig.) a face să eşueze, a submina (o acţiune, un plan etc.). 2. a efectua o explozie comandată de la suprafaţă în interiorul unei găuri de sondă cu ajutorul unei torpile (3). (< fr. torpiller)
(Marele dicţionar de neologisme)

torpílă s. f., g.-d. art. torpílei; pl. torpíle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

torpilá vb., ind. prez. 1 sg. torpiléz, 3 sg. şi pl. torpileáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TORPILÁ vb. v. submina.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: to tor torp torpi torpil

Cuvinte se termină cu literele: la ila pila rpila orpila