torpilare dex - definiţie, sinonime, conjugare
TORPILÁ, torpilez, vb. I. Tranz. A ataca o navă duşmană cu torpile, a scufunda o navă cu ajutorul torpilelor. ♦ Fig. (Fam.) A face să eşueze, a submina un plan, o acţiune etc. – Din fr. torpiller.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TORPILÁRE, torpilări, s.f. Acţiunea de a torpila. – V. torpila.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TORPIL//Á ~éz tranz. 1) (nave maritime) A scufunda cu ajutorul torpilelor. 2) fig. (acţiuni, activităţi, planuri etc.) A împiedica să se realizeze; a face să eşueze; a zădărnici; a împiedica; a dejuca; a contracara. ~ negocierile. /<fr. torpiller
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TORPILÁ vb. I. tr. A ataca şi a lovi cu torpile o navă, scufundând-o. ♦ (Fig.) A zdrobi, a nimici, a face să eşueze, a submina (o acţiune, un plan etc.). [Cf. fr. torpiller].
(Dicţionar de neologisme)

TORPILÁRE s.f. Acţiunea de a torpila şi rezultatul ei; (fig.) distrugere, nimicire, scufundare. [< torpila].
(Dicţionar de neologisme)

TORPILÁ vb. tr. 1. a ataca şi a lovi cu torpile o navă, scufundând-o. ♢ (fig.) a face să eşueze, a submina (o acţiune, un plan etc.). 2. a efectua o explozie comandată de la suprafaţă în interiorul unei găuri de sondă cu ajutorul unei torpile (3). (< fr. torpiller)
(Marele dicţionar de neologisme)

torpilá vb., ind. prez. 1 sg. torpiléz, 3 sg. şi pl. torpileáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

torpiláre s. f., g.-d. art. torpilării; pl. torpilări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TORPILÁ vb. v. submina.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: to tor torp torpi torpil

Cuvinte se termină cu literele: re are lare ilare pilare