torpilare
TORPILÁRE, torpilări, s.f. Acţiunea de a torpila. – V. torpila.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TORPILÁRE s.f. Acţiunea de a torpila şi rezultatul ei; (fig.) distrugere, nimicire, scufundare. [< torpila].
(Dicţionar de neologisme)
torpiláre s. f., g.-d. art. torpilării; pl. torpilări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TORPILÁRE s.f. Acţiunea de a torpila şi rezultatul ei; (fig.) distrugere, nimicire, scufundare. [< torpila].
(Dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)