tors dex - definiţie, sinonime, conjugare
TOÁRCE, torc, vb. III. 1. Intranz. şi tranz. A trage fire dintr-un caier şi a le răsuci cu mâna şi cu ajutorul fusului, pentru a obţine fire care pot fi ţesute; a forma fibre textile cu ajutorul unor maşini speciale. 2. Intranz. (Despre pisici) A produce un sunet continuu, asemănător cu sfârâitul fusului (când cineva toarce 1). – Lat. torquere „a întoarce”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TORS1 s.n. 1. Faptul de a toarce. 2. Sunet produs de pisici când torc. – V. toarce.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TORS2, torsuri, s.n. Sculptură reprezentând partea superioară a corpului omenesc, fără membre (şi fără cap). ♦ Trunchiul (gol al) corpului omenesc. – Din fr. torse, it. torso.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TORS3, TOÁRSĂ, torşi, toarse, adj. (Despre materii textile) Care a fost transformat în fire; răsucit. – V. toarce.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TOÁRCE torc 1. tranz. (fibre) A transforma în fire (cu ajutorul fusului). ♢ A-şi ~ pe limbă a se gândi bine înainte de a vorbi. 2. intranz. (despre pisici) A scoate un sforăit uşor şi prelung asemănător cu sfârâitul fusului. /<lat. torquere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TORS ~uri n. 1) Parte superioară a corpului, exceptând capul şi membrele; trunchi; trup; corp. 2) Sculptură care reprezintă această parte a corpului omenesc. /<fr. torse, it. torso
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

toárce (-orc, -órs), vb. – 1. (Înv.) A vira, a schimba direcţia. – 2. A fila lîna. – 3. (Despre pisici) A scoate un sunet continuu. – Mr. torcu, torşu, toarsă, toarcere; megl. torcu, torş, tors, toarciri; istr. torcu, tors. Lat. tǒrquĕre, prin intermediul unei var. vulgare *tǒrquĕre (Puşcariu 1747; REW 8798), cf. it. torcere (logud. torkere), prov. torser, fr. tordre, cat., sp., port. torcer. – Der. torcător, s.m. (filator); torcătoare, s.f. (femeie care toarce); tors, adj. (filat); tors, adj. (filat); tors, s.n. (acţiunea de a toarce; tort); tort, s.n. (fire toarse), din lat. tōrtus (REW 8809), cf. it., port. torto, prov. tort, sp. tuerto; tortel (var. turtel, torţel), s.m. (cătină, iniţă, Cuscuta); tortoţel (var. întorţel), s.m. (torţel); întoarce, vb. (a suci, a răsuci; a schimba direcţia; a face pe cineva să-şi schimbe părerea; a abate, a conduce; a schimba, a modifica, a altera; a reda, a înapoia; a restitui, a trimite înapoi, a recupera, a despăgubi; a converti; a castra, a jugăni; a da o altă faţă unei haine uzate; refl., a se îndrepta către, a se adresa; refl., a se înapoia; refl., a da rest), din lat. intǒrquĕre (Puşcariu 888), sau din toarce cu pref. în-; întorcător, s.n. (tindeche la războiul ţărănesc); întorcătură, s.,f. (înv., răscoală, răzvrătire; Trans., prima vizită a tinerilor însurăţei la părinţii unuia dintre ei); întors, adj. (înapoiat, răsucit; răsturnat; strîmb; castrat; înţărcat; se spune şi despre alimente care prisosesc, la întoarcerea dintr-o călătorie şi care nu se mănîncă); întors, s.n. (înapoiere; descîntec care pretinde a înlătura efectele unui blestem sau ale unui ghinion); întorsătură, s.f. (cotitură; sucire; ocolire, învîrtire; schimb, modificare, alt aspect); întorsură, s.f. (schimb; plug); toartă, s.f. (mîner), de la tort, probabil pornind de la mînere de fibră sau sfoară răsucită, cf. calabr. torta „legătură de fir între jug şi oiştea plugului”, sicil. tòrta „bătătură”; răstoarce, vb. (a restitui, a înapoia; a răscumpăra).
(Dicţionarul etimologic român)

TORS s.n. Bust, trunchiul (unei persoane sau al unei statui) fără cap şi fără membre. [< fr. torse, it. torso].
(Dicţionar de neologisme)

TORS s. n. 1. parte superioară a corpului uman, fără cap şi fără membre. 2. sculptură care reprezintă o asemenea parte. (< fr. torse, it. torso)
(Marele dicţionar de neologisme)

toárce vb., ind. prez. l sg. şi 3 pl. torc, imperf. 3 sg. torceá, perf. s. 1 sg. torséi, 1 pl. toárserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. toárcă; part. tors
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tors (acţiunea) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tors (sculptură) s. n., pl. tórsuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TOÁRCE vb. (TEXT.) a fila. (A ~ lâna.)
(Dicţionar de sinonime)

TOÁRCE vb. v. înapoia, întoarce, reveni, veni.
(Dicţionar de sinonime)

TORS adj. v. filat.
(Dicţionar de sinonime)

TORS s. v. filare.
(Dicţionar de sinonime)

TORS s. trunchi. (Sculptura reprezintă un ~ de bărbat.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: to tor

Cuvinte se termină cu literele: rs ors