tortă dex - definiţie, sinonime, conjugare
TÓRŢĂ, torţe, s.f. 1. Faclă. 2. (Fiz.) Tip de descărcare electrică de înaltă frecvenţă, având aspectul unei flăcări de lumânare. [Var.: (înv.) tórţie s.f.] – Din it. torcia. Cf. fr. t o r c h e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÓRTĂ s.f. v. tort2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÓRŢ//Ă ~e f. 1) Mijloc rudimentar de iluminare, constând dintr-un băţ înfăşurat la un capăt cu câlţi îmbibaţi cu o substanţă inflamabilă; faclă. 2) Descărcare electrică (pe conductoare de înaltă frecvenţă), având aspectul unei flăcări de lumânare. [G.-D. torţei] /<it. torcia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tórţă (-ţe), s.f. – Faclă, masala. – Var. înv. torţie. It. torcia, cf. fr. torche. Der. directă de la un lat. *torcŭla (Puşcariu 1745) nu este probabilă. – Der. torţar, s.n. (sfeşnic mare).
(Dicţionarul etimologic român)

TÓRŢĂ s.f. 1. Faclă, făclie. 2. (Fiz.) Tip de descărcare electrică asemănătoare unei flăcări, care apare pe conductoarele de înaltă frecvenţă. [Pl. -ţe. / cf. fr. torche, it. torcia].
(Dicţionar de neologisme)

TÓRTĂ s.f. v. tort.
(Dicţionar de neologisme)

TÓRŢĂ s. f. 1. faclă, făclie. 2. tip de descărcare electrică asemănătoare unei flăcări, care apare pe conductoarele de înaltă frecvenţă. (< it. torcia, după fr. torche)
(Marele dicţionar de neologisme)

tórţă s. f., g.-d. art. tórţei; pl. tórţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TÓRŢĂ s. faclă, făclie, (înv.) fachie, lampadă, masala. (~ pentru luminat.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: to tor tort

Cuvinte se termină cu literele: ta rta orta