total dex - definiţie, sinonime, conjugare

total

[Sinonime]
TOTÁL, -Ă, (1) totali, -e, adj., (2) totaluri, s.n. 1. Adj. Care cuprinde totul; întreg, complet; general. ♦ Fig. Cât se poate de mare; deplin, desăvârşit. 2. S.n. Sumă rezultată dintr-o adunare. ♢ Loc. adv. În total = una peste alta, peste tot, cu totul. ♦ Întreg rezultat din reunirea părţilor. – Din fr. total.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TOTÁL1 ~uri n. 1) Rezultat al unei adunări; sumă. ♢ În ~ adunând toate la un loc; de tot; în ansamblu. 2) Ansamblu pe care îl constituie mai multe părţi împreună. /<fr. total
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TOTÁL2 ~ă (~i, ~e) 1) (în opoziţie cu parţial) Care include toate elementele necesare; desăvârşit; deplin; întreg; complet. Distrugere ~ă. 2) fig. Care este deosebit de mare; deplin; desăvârşit; complet. Indiferenţă ~ă. /<fr. total
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TOTÁL, -Ă adj. Care cuprinde totul; întreg, complet. ♦ (Fig.) Deplin, desăvârşit. // s.n. 1. (Mat.) Rezultatul unei adunări; sumă. ♦ Cantitate întreagă. 2. Totalitate, ansamblu. [Cf. fr. total, lat. totalis].
(Dicţionar de neologisme)

TOTÁL, -Ă I. adj. care curpinde totul; întreg, complet, deplin. II. s. n. 1. (mat.) rezultatul unei adunări; sumă. ♢ cantitate întreagă. 2. totalitate, ansamblu. (< fr. total)
(Marele dicţionar de neologisme)

totál adj. m., pl. totáli; f. sg. totálă, pl. totále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

totál s. n., pl. totáluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TOTÁL adj., adv., s. 1. adj. v. exhaustiv. 2. adj. v. întreg. 3. adv. v. integral. 4. adj. v. absolut. 5. adj. v. nemărginit. 6. adj. v. deplin. 7. s. (MAT.) v. sumă. 8. s. v. număr. 9. s. v. totalitate. 10. adj. global. (Rezultat ~.) 11. adj. absolut, suveran. (Un dispreţ ~.) 12. adj. v. neprecupeţit. 13. adv. v. totalmente.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Totalparţial
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: to tot tota

Cuvinte se termină cu literele: al tal otal