totemic

TOTÉMIC, -Ă, totemici, -ce, adj. Care aparţine unui totem, privitor la totem sau la totemism. – Din fr. totémique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TOTÉMI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de totem; propriu totemului. 2) Care ţine de totemism; propriu totemismului. /<fr. totemique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TOTÉMIC, -Ă adj. Referitor la un totem. [Cf. fr. totémique].
(Dicţionar de neologisme)

totémic adj. m., pl. totémici; f. sg. totémică, pl. totémice
(Dicţionar ortografic al limbii române)