TOVÁRĂŞ, -Ă, tovarăşi, -e, s.m. şi f. 1. Persoană considerată în raport cu alta, de care este legată prin viaţa sau prin activitatea dusă în comun sau prin lupta pentru aceeaşi cauză. ♢ Tovarăş (sau tovarăşă) de viaţă = soţ (sau soţie). 2. Termen folosit între comunişti când se adresează unul altuia sau când vorbesc despre un al treilea. 3. Epitet dat unei fiinţe, de obicei animal, care însoţeşte pe cineva (în mod constant); fiinţă credincioasă cuiva. 4. Asociat, părtaş (într-o afacere). 5. S.f. art. (Fam., ieşit din uz) Educatoare, învăţătoare sau dirigintă în şcoala generală. – Din ucr. tovaryš, rus. tovarişci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TOVÁRĂŞ ~ă (~i, ~e) m. şi f. 1) Fiecare dintre persoanele legate prin activitatea sau viaţa dusă în comun, privite în raport una faţă de alta. ~ de drum. ♢ ~ de suferinţă persoană care a pătimit cu cineva împreună. ~(ă) de viaţă soţ (soţie). 2) Persoană asociată cu alta într-o acţiune sau într-o activitate; companion. /<ucr. tovaryš, rus. tovarišţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
továrăş (-şi), s.m. – 1. Prieten, camarad. – 2. Părtaş, asociat. – Var. înv. tovaroş. Sl. tovarištĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 283), cf. cr. tovariš, slov. tovaruš, pol. towarzysz, rut. tovarys, rus. tovarišt. – Der. tovarăşe, s.f. (camaradă); tovărăşie, s.f. (companie, asociaţie, societate); tovărăşiţă, s.f. (Mold., camaradă); întovărăşi, vb. (a însoţi, a ţine companie; a se asocia, a forma o societate).
(Dicţionarul etimologic român)
továrăş s. m., voc. továrăşe; pl. továrăşi; abr. tov.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
továrăşă s. f., g.-d. art. tovarăşei, voc. továrăşă, pl. továrăşe; abr. tov.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TOVÁRĂŞ s. 1. (pop.) fârtat, soţ, (reg.) ortac, (înv.) soţie. (~ de muncă.) 2. v. camarad. 3. v. asociat. 4. v. însoţitor.
(Dicţionar de sinonime)
TOVÁRĂŞĂ s. asociată, părtaşă, (înv. şi reg.) soaţă. (~ într-o afacere.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TOVÁRĂŞ ~ă (~i, ~e) m. şi f. 1) Fiecare dintre persoanele legate prin activitatea sau viaţa dusă în comun, privite în raport una faţă de alta. ~ de drum. ♢ ~ de suferinţă persoană care a pătimit cu cineva împreună. ~(ă) de viaţă soţ (soţie). 2) Persoană asociată cu alta într-o acţiune sau într-o activitate; companion. /<ucr. tovaryš, rus. tovarišţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
továrăş s. m., voc. továrăşe; pl. továrăşi; abr. tov.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
továrăşă s. f., g.-d. art. tovarăşei, voc. továrăşă, pl. továrăşe; abr. tov.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TOVÁRĂŞ s. 1. (pop.) fârtat, soţ, (reg.) ortac, (înv.) soţie. (~ de muncă.) 2. v. camarad. 3. v. asociat. 4. v. însoţitor.
(Dicţionar de sinonime)
TOVÁRĂŞĂ s. asociată, părtaşă, (înv. şi reg.) soaţă. (~ într-o afacere.)
(Dicţionar de sinonime)