toxic

TOXÍC, -Ă, toxici, -ce, adj., s.n. 1. Adj. Care poate intoxica, otrăvi; otrăvitor. 2. Otravă. – Din fr. toxique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÓXI//C ~că (~ci, ~ce) şi substantival (despre substanţe, factori etc.) Care intoxică organismul. Produs ~. /<lat. toxicum, fr. toxique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TÓXIC, -Ă adj. (Despre substanţe) Care produce intoxicare, otrăvire; otrăvitor. // s.n. Otravă. // (Şi în forma tox-, toxi-, toxico-) Element prim şi secund de compunere savantă cu semnificaţia „otrăvitor”, „care are toxine”, „(referitor la) toxine”. [Cf. fr. toxique, it. toxico, lat. toxicum, gr. toxikon – otravă].
(Dicţionar de neologisme)

TÓXIC¹, -Ă I. adj. (despre substanţe) care produce intoxicare, otrăvire; otrăvitor. II. s. n. otravă. (< fr. toxique, lat. toxicus)
(Marele dicţionar de neologisme)

TOXIC²(O)- elem. tox(i)-.
(Marele dicţionar de neologisme)

tóxic adj. m., pl. tóxici; f. sg. tóxică, pl. tóxice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tóxic s. n., pl. tóxice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TÓXIC adj. otrăvitor, (pop.) otrăvicios. (Substan-ţă ~.)
(Dicţionar de sinonime)

TÓXIC s. v. otravă.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Toxic ≠ antitoxic, atoxic, netoxic
(Dicţionar de antonime)