trâmbă dex - definiţie, sinonime, conjugare

trâmbă

[Sinonime]
TRẤMBĂ, trâmbe, s.f. 1. Bucată mare de pânză sau de stofă (făcută sul); val. 2. Dungă, fâşie. 3. Val, vârtej de apă, de praf etc. 4. Rând, şir, lanţ. 5. Ceată, grămadă (de oameni), pâlc. – Din sl. tronba.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRÂMB//Ă ~e f. 1) Sul mare de material textil; val. 2) Coloană (de fum, praf, apă etc.) ridicată în sus şi răsucită de un vânt puternic; trombă. /<sl. tronba
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

trîmbă (-be), s.f. – 1. Tăvălug. – 2. Val, vălătuc de pînză sau de stofă. – 3. Rînd, şir, lanţ. Sl. trąba „vălătuc” (Cihac, II, 421; Byhan 339; Conev 61; Rosetti, III, 56). Este dubletul lui drîmbă, s.f. (înv., mulţime grup; instrument muzical), pentru al cărui sens din urmă cf. der. care urmează. – Der. trîmbaci s.m. (înv., trîmbiţaş); trîmbiţă, s.f. (trompetă), din sl. trąbica, dim. de la trąba (Miklosich, Slaw. Elem., 50), cf. sb. turbica, pol. trabić; trîmbiţaş (var. trîmbicer), s.m. (trompetist); trîmbiţa, vb. (a cînta din trîmbiţă; a face ca un lucru să fie cunoscut, a răspîndi). Din rom. provine rut. trymbita (Miklosich, Wander., 11; Candrea, Elemente, 403). Cf. trubaci.
(Dicţionarul etimologic român)

trâmbă s. f., g.-d. art. trâmbei; pl. trâmbe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TRÂMBĂ s. 1. sul, val, vălătuc, (Olt. şi Ban.) vig. (O ~ de pânză.) 2. coloană, sul, vârtej, (pop.) volbură. (O ~ de praf.) 3. dâră, dungă, fascicul, fâşie, rază, (fig.) sprânceană. (O ~ de lumină.)
(Dicţionar de sinonime)

TRÂMBĂ s. v. coloană, convoi, lanţ, rând, şir.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tra tram tramb

Cuvinte se termină cu literele: ba mba amba ramba