trâmbițare dex - definiţie, sinonime, conjugare
TRÂMBIŢÁ, trâmbiţez, vb. I. 1. Intranz. A cânta, a suna din trâmbiţă. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A face ca un lucru să fie cunoscut de toată lumea; a răspândi, a divulga; a bate toba. – Din trâmbiţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRÂMBIŢÁRE, trâmbiţări, s.f. Acţiunea de a trâmbiţa şi rezultatul ei; sunet produs de trâmbiţă. – V. trâmbiţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TRÂMBIŢ//Á ~éz 1. intranz. 1) A sufla în trâmbiţă, scoţând sunete; a cânta din trâmbiţă. 2) fig. fam. A aduce o informaţie la cunoştinţa tuturor; a buciuma. 2. tranz. fam. (ştiri) A face cunoscut lumii întregi; a răspândi la toţi. /Din trâmbiţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

trâmbiţá vb., ind. prez. 1 sg. trâmbiţéz, 3 sg. şi pl. trâmbiţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

trâmbiţáre s. f., g.-d. art. trâmbiţării; pl. trâmbiţări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: tr tra tram tramb trambi

Cuvinte se termină cu literele: re are tare itare bitare