trândăvi

TRẤNDAV, -Ă, trândavi, -e, adj. (Pop.; despre oameni sau despre firea lor; şi substantivat) Care se mişcă şi lucrează încet şi în silă; căruia îi place să lenevească; leneş, molatic, inactiv. [Acc. şi: trândáv] – Cf. scr. t r u n t a v.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRÂNDĂVÍ, trândăvesc, vb. IV. Intranz. A trăi în trândăvie, a-şi petrece vremea lenevind; a lenevi. – Din trândav.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRÂNDAV ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre persoane) Care trândăveşte; care nu vrea să muncească; leneş; lenos; puturos. /cf. sl. truntav
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A TRÂNDĂV//Í ~ésc intranz. A-şi petrece vremea lenevind; a lenevi; a lenoşi. /Din trândav
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

trândav adj. m., pl. trândavi, f. sg. trândavă, pl. trândave
(Dicţionar ortografic al limbii române)

trândăví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. trândăvésc, imperf. 3 sg. trândăveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. trândăveáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TRÂNDAV adj., s. v. leneş.
(Dicţionar de sinonime)

TRÂNDĂVÍ vb. v. lenevi.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Trândav ≠ harnic, muncitor, robaci, truditor
(Dicţionar de antonime)

A trândăvi ≠ a lucra, a munci, a se trudi
(Dicţionar de antonime)