trântor dex - definiţie, sinonime, conjugare

trântor

[Sinonime]
TRẤNTOR, trântori, s.m. 1. Masculul albinei. 2. Epitet dat unui bărbat care nu vrea să lucreze şi trăieşte din munca altora. – Cf. sl. t r o n t ŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRÂNTOR ~i m. 1) Bărbătuşul albinei. 2) fig. Bărbat care nu vrea să muncească şi trăieşte pe socoteala altora. /<sl. trontu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

trîntór (-ri), s.m. – 1. Masculul albinei. – 2. Parazit, leneş. Sl. trątŭ „bondar” (Cihac, II, 422; Byhan 340; Tiktin), cf. sb. trut, pol. trąd „trîntor”. – Der. trîntori, vb. (a distruge trîntorii dintr-un stup).
(Dicţionarul etimologic român)

trântor s. m., pl. trântori
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TRÂNTOR-DE-CÁI s. v. musca-calului.
(Dicţionar de sinonime)

TRÂNTOR adj., s. 1. adj., s. v. leneş. 2. s. (ENTOM.) (prin Mold.) lăutar. (Albină lucrătoare şi ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Trântor ≠ muncitor, truditor
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tra tran trant tranto

Cuvinte se termină cu literele: or tor ntor antor rantor