trântori dex - definiţie, sinonime, conjugare
TRẤNTOR, trântori, s.m. 1. Masculul albinei. 2. Epitet dat unui bărbat care nu vrea să lucreze şi trăieşte din munca altora. – Cf. sl. t r o n t ŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRÂNTORÍ, trântoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A sta ca un trântor (2); a lenevi. – Din trântor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRÂNTOR ~i m. 1) Bărbătuşul albinei. 2) fig. Bărbat care nu vrea să muncească şi trăieşte pe socoteala altora. /<sl. trontu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A TRÂNTOR//Í ~ésc rar 1. intranz. A fi trântor. 2. tranz. (trântorii unui stup) A da afară din stup, nimicind. /Din trântor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

trîntór (-ri), s.m. – 1. Masculul albinei. – 2. Parazit, leneş. Sl. trątŭ „bondar” (Cihac, II, 422; Byhan 340; Tiktin), cf. sb. trut, pol. trąd „trîntor”. – Der. trîntori, vb. (a distruge trîntorii dintr-un stup).
(Dicţionarul etimologic român)

trântor s. m., pl. trântori
(Dicţionar ortografic al limbii române)

trântorí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. trântorésc, imperf. 3 sg. trântoreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. trântoreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TRÂNTOR-DE-CÁI s. v. musca-calului.
(Dicţionar de sinonime)

TRÂNTOR adj., s. 1. adj., s. v. leneş. 2. s. (ENTOM.) (prin Mold.) lăutar. (Albină lucrătoare şi ~.)
(Dicţionar de sinonime)

TRÂNTORÍ vb. v. lenevi, trândăvi.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Trântor ≠ muncitor, truditor
(Dicţionar de antonime)

A trântori ≠ a lucra, a munci, a se trudi
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tra tran trant tranto

Cuvinte se termină cu literele: ri ori tori ntori antori