trăgăna dex - definiţie, sinonime, conjugare
TRĂGĂNÁ vb. I v. tărăgăna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

trăgăná (-néz, -át), vb. – A lungi, a amîna, a tergiversa, a lucra încet. – Der. tărăgăna, t(ă)răgă(n)i, străgăni. Origine incertă. Se consideră der. din lat. *tragῑnāre (Puşcariu 1753; REW 8837; Rosetti, I, 58; Candrea), cf. it. straschinare, fr. traîner, sp., port. trajinar; trecerea lui gi este analoagă cu mesteacăn, leagăn (Tiktin). În ciuda acestor coincidenţe, explicaţia pare insuficientă; mai degrabă ar fi o der. internă, de la trage cu suf. expresiv -na, ca în alte cazuri clăti(na), ruşi(na), tîmpi(na). – Der. trăgăneală (var. străgăneală, tărăgăială, trăgănitură), s.f. (tergiversare, întîrziere); trăgănitor, adj. (lent, întîrziat, leneş); trăgănac, s.m. (plantă, Potentilla reptans).
(Dicţionarul etimologic român)



Sinonime:
TRĂGĂNÁ vb. v. adia, doini.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tra trag traga tragan

Cuvinte se termină cu literele: na ana gana agana ragana