trăsătură dex - definiţie, sinonime, conjugare

trăsătură

[Sinonime]
TRĂSĂTÚRĂ, trăsături, s.f. 1. Linie caracteristică a feţei unei persoane. ♦ Aspect esenţial al caracterului sau al personalităţii cuiva. ♦ Aspect caracteristic general al unei opere, al unei doctrine, al unui fenomen, al unei activităţi, al unei epoci. 2. Linie trasă (cu o singură mişcare) pe hârtie cu creionul, cu tocul etc. ♢ Trăsătură de unire = liniuţă de unire. ♢ Expr. Dintr-o trăsătură de condei = dintr-o dată, fără a sta mult pe gânduri. – Tras + suf. -ătură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRĂSĂTÚR//Ă ~i f. 1) mai ales la pl. Linie specifică a feţei unei persoane. A avea ~i alese. 2) Semn particular al unui lucru sau al unei persoane; caracter; particularitate; proprietate; calitate. 3) Aspect general, care determină fondul unui fenomen. ~ specifică a romanului. 4) Linie trasă pe hârtie. ♢ Dintr-o ~ de condei fără a se gândi prea mult; la repezeală. [G.-D. trăsăturii] /tras + suf. ~ătură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

trăsătúră s. f., g.-d. art. trăsătúrii; pl. trăsătúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TRĂSĂTÚRĂ s. 1. v. însuşire. 2. linie, (înv.) trăsură, (fig.) tăietură. (O ~ elină a nasului.) 3. linie, (înv.) trăsură. (Din câteva ~i i-a făcut portretul.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tra tras trasa trasat

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura atura satura