trăsnet
[Sinonime]
TRẮSNET, trăsnete, s.f. Descărcare electrică, însoţită de o lumină vie şi de un zgomot puternic, care are loc între doi nori sau între un nor şi pământ sau obiecte de pe pământ. ♢ Expr. A rămâne ca lovit de trăsnet = a încremeni, a înlemni (de spaimă, de uimire etc.). Lovitură de trăsnet = întâmplare (nefericită) venită pe neaşteptate. – Trăsni1 + suf. -et.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRẮSNET ~e n. Zgomot caracteristic de mare intensitate, care însoţeşte un fulger. ♢ Ca un ~ pe neaşteptate. A rămâne ca lovit de ~ a rămâne încremenit (de groază, uimire etc.). /a trăsni + suf. ~et
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
trăsnet s. n., pl. trăsnete
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TRĂSNET s. 1. (MET.) trăsnitură, (înv. şi pop.) săgeată, (reg.) tunet. (Plouă cu ~e.) 2. bubuire.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRẮSNET ~e n. Zgomot caracteristic de mare intensitate, care însoţeşte un fulger. ♢ Ca un ~ pe neaşteptate. A rămâne ca lovit de ~ a rămâne încremenit (de groază, uimire etc.). /a trăsni + suf. ~et
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TRĂSNET s. 1. (MET.) trăsnitură, (înv. şi pop.) săgeată, (reg.) tunet. (Plouă cu ~e.) 2. bubuire.
(Dicţionar de sinonime)