trăsni dex - definiţie, sinonime, conjugare
TRĂSNÍ1, trăsnesc, vb. IV. 1. Intranz. impers. şi unipers. A se produce trăsnete, a cădea trăsnete. ♢ Expr. A trăsni (pe cineva) (ca) din senin = a lovi (pe cineva) în mod neaşteptat. (Intranz.) A-i trăsni cuiva ceva (prin cap) sau (rar, tranz.) a-l trăsni (pe cineva) prin minte = a-i veni (cuiva) o idee neaşteptată, ciudată, nesăbuită. 2. Tranz. şi intranz. A izbi, a lovi cu putere. ♦ Intranz. Fig. A-şi manifesta mânia zgomotos şi cu furie, strigând, vociferând; a tuna şi a fulgera. 3. Refl. Fig. A înnebuni, a se ţicni. ♦ Tranz. şi refl. A (se) ameţi de băutură, a (se) îmbăta. 4. Intranz. (Despre arme de foc) A se declanşa cu zgomot puternic; a pocni, a detuna, a bubui. – Din sl. trĕsnonti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRĂSNÍ2 vb. IV v. trosni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TRĂSN//Í ~ésc 1. intranz. 1) A se produce un trăsnet (în urma unei descărcări electrice în atmosferă); a detuna. ♢ A-i ~ ceva prin cap a-i veni pe neaşteptate o idee (năstruşnică). 2) A produce un zgomot puternic; a detuna; a bubui. 3) fig. (despre persoane) A-şi descărca mânia strigând. 4) (despre arme de foc) A se descărca cu zgomot; a bubui; a detuna. 2. tranz. 1) pop. A face să se trăsnească. 2) (fiinţe, lucruri) A lovi trăsnetul; a detuna; a fulgera. 3) A supune unei lovituri puternice; a izbi cu putere. ♢ A-l ~ pe cineva prin minte a-i veni o idee neaşteptată. /<sl. trĕsnonti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE TRĂSN//Í mă ~ésc intranz. pop. fam. 1) A pierde facultatea de a judeca normal; a-şi ieşi din minţi; a se sminti; a se ţicni; a înnebuni; a se aliena; a se scrânti. 2) A se ameţi de băutură. /<sl. tresnonti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

trăsní (-nésc, -ít), vb. – 1. A detuna, a produce trăsnete. – 2. A pocni, a exploda. – 3. A lovi, a descărca, a izbi. – 4. A-i trece subit prin minte. – Mr. triznés, trizniri. Sl. trĕsniti, var. de la trĕsnąti „a percuta” (Cihac, II, 419; Conev 87), cf. sb., cr., slov. tresnuti „a trăsni”. – Der. trăsnet, s.n. (descărcare electrică în atmosferă, explozie, bubuitură); trasnaie (var. trăsneală), s.f. (idee ciudată; pandalie; Arg., furt prin efracţie); trăsnit, adj. (atins de trăsnet; lovit, fulgerat; aiurit, nebun, ameţit); trăsnitor, adj. (fulminant; s.m., Arg., hoţ); paratrăsnet, s.n. (instalaţie împotriva trăsnetelor; Arg., tramvai), format după fr. paratonnere.
(Dicţionarul etimologic român)

trăsní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. trăsnésc, 3 sg. trăsnéşte, imperf. 3 sg. trăsneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. trăsneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TRĂSNÍ vb. 1. (MET.) a detuna, (reg.) a săgeta, a tuna. (Afară plouă şi ~; a ~ un copac.) 2. v. bubui.
(Dicţionar de sinonime)

TRĂSNÍ vb. v. aliena, ameţi, apuca, căşuna, chercheli, îmbăta, înnebuni, năzări, sminti, ţicni, turmenta, veni.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tra tras trasn

Cuvinte se termină cu literele: ni sni asni rasni