trăsnit dex - definiţie, sinonime, conjugare
TRĂSNÍ1, trăsnesc, vb. IV. 1. Intranz. impers. şi unipers. A se produce trăsnete, a cădea trăsnete. ♢ Expr. A trăsni (pe cineva) (ca) din senin = a lovi (pe cineva) în mod neaşteptat. (Intranz.) A-i trăsni cuiva ceva (prin cap) sau (rar, tranz.) a-l trăsni (pe cineva) prin minte = a-i veni (cuiva) o idee neaşteptată, ciudată, nesăbuită. 2. Tranz. şi intranz. A izbi, a lovi cu putere. ♦ Intranz. Fig. A-şi manifesta mânia zgomotos şi cu furie, strigând, vociferând; a tuna şi a fulgera. 3. Refl. Fig. A înnebuni, a se ţicni. ♦ Tranz. şi refl. A (se) ameţi de băutură, a (se) îmbăta. 4. Intranz. (Despre arme de foc) A se declanşa cu zgomot puternic; a pocni, a detuna, a bubui. – Din sl. trĕsnonti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRĂSNÍ2 vb. IV v. trosni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRĂSNÍT, -Ă, trăsniţi, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Lovit, atins de trăsnet. 2. Zănatic, nebun. ♦ Ameţit de băutură; beat. ♦ Năstruşnic, ciudat, extravagant. 3. Fig. Afurisit, blestemat, netrebnic. – V. trăsni1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TRĂSN//Í ~ésc 1. intranz. 1) A se produce un trăsnet (în urma unei descărcări electrice în atmosferă); a detuna. ♢ A-i ~ ceva prin cap a-i veni pe neaşteptate o idee (năstruşnică). 2) A produce un zgomot puternic; a detuna; a bubui. 3) fig. (despre persoane) A-şi descărca mânia strigând. 4) (despre arme de foc) A se descărca cu zgomot; a bubui; a detuna. 2. tranz. 1) pop. A face să se trăsnească. 2) (fiinţe, lucruri) A lovi trăsnetul; a detuna; a fulgera. 3) A supune unei lovituri puternice; a izbi cu putere. ♢ A-l ~ pe cineva prin minte a-i veni o idee neaşteptată. /<sl. trĕsnonti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE TRĂSN//Í mă ~ésc intranz. pop. fam. 1) A pierde facultatea de a judeca normal; a-şi ieşi din minţi; a se sminti; a se ţicni; a înnebuni; a se aliena; a se scrânti. 2) A se ameţi de băutură. /<sl. tresnonti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRĂSNÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A TRĂSNI şi A SE TRĂSNI. 2) şi substantival fig. fam. (despre persoane) Care comite fapte neobişnuite; afurisit. ♢ A rămâne (a se opri) (ca) ~ a rămâne încremenit (din cauza unei emoţii puternice). /v. a trăsni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

trăsní (-nésc, -ít), vb. – 1. A detuna, a produce trăsnete. – 2. A pocni, a exploda. – 3. A lovi, a descărca, a izbi. – 4. A-i trece subit prin minte. – Mr. triznés, trizniri. Sl. trĕsniti, var. de la trĕsnąti „a percuta” (Cihac, II, 419; Conev 87), cf. sb., cr., slov. tresnuti „a trăsni”. – Der. trăsnet, s.n. (descărcare electrică în atmosferă, explozie, bubuitură); trasnaie (var. trăsneală), s.f. (idee ciudată; pandalie; Arg., furt prin efracţie); trăsnit, adj. (atins de trăsnet; lovit, fulgerat; aiurit, nebun, ameţit); trăsnitor, adj. (fulminant; s.m., Arg., hoţ); paratrăsnet, s.n. (instalaţie împotriva trăsnetelor; Arg., tramvai), format după fr. paratonnere.
(Dicţionarul etimologic român)

trăsní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. trăsnésc, 3 sg. trăsnéşte, imperf. 3 sg. trăsneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. trăsneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TRĂSNÍ vb. 1. (MET.) a detuna, (reg.) a săgeta, a tuna. (Afară plouă şi ~; a ~ un copac.) 2. v. bubui.
(Dicţionar de sinonime)

TRĂSNÍ vb. v. aliena, ameţi, apuca, căşuna, chercheli, îmbăta, înnebuni, năzări, sminti, ţicni, turmenta, veni.
(Dicţionar de sinonime)

TRĂSNÍT adj. detunat. (Copac ~.)
(Dicţionar de sinonime)

TRĂSNÍT adj. v. aiurea, aiurit, ameţit, băut, beat, bezmetic, bizar, cherchelit, ciudat, curios, descreierat, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, îmbătat, năstruşnic, nebun, neobişnuit, original, paradoxal, singular, smintit, straniu, turmentat, ţicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tra tras trasn trasni

Cuvinte se termină cu literele: it nit snit asnit rasnit