trăsură dex - definiţie, sinonime, conjugare
TRĂSÚRĂ, trăsuri, s.f. 1. Vehicul pe patru roţi, cu arcuri, tras de cai şi folosit la transportul persoanelor. ♢ (Înv.) Trăsură cu aburi = tren. 2. (Astron.; pop.; art.) Constelaţia Vizitiul. 3. (Înv.) Linie a feţei; trăsătură (1). 4. (Înv.) Linie de hotar între două proprietăţi. ♦ Suprafaţă de teren cu o lungime de şase prăjini. 5. (Rar; în sintagma) Trăsură de unire = liniuţă de unire. – Tras + suf. -ură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRĂSÚR//Ă ~i f. 1) Vehicul pe arcuri cu patru roţi, tras de cai, folosit pentru transportarea persoanelor. ♢ ~ de piaţă birjă; fiacru. 2) art. pop. Constelaţie din emisfera boreală, învecinată cu cea a Gemenilor; Vizitiu. /tras + suf. ~ură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

trăsúră s. f., g.-d. art. trăsúrii; pl. trăsúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TRĂSURĂ CU ÁBURI s. v. locomotivă, maşină, tren.
(Dicţionar de sinonime)

TRĂSÚRĂ s. I. 1. birjă, (reg.) droşcă, (Transilv., Ban. şi Maram.) cocie, (ieşit din uz, prin Munt.) muscal, (înv.) fiacru. (A luat o ~ până la gară.) 2. trăsură închisă = cupeu, (înv. şi pop.) caretă. II. trăsură de unire v. liniuţă de unire.
(Dicţionar de sinonime)

TRĂSÚRĂ s. v. linie, obraţ, trăsătură.
(Dicţionar de sinonime)

TRĂSÚRA s. art. v. vizitiul.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tra tras trasu trasur

Cuvinte se termină cu literele: ra ura sura asura rasura