tracțiune dex - definiţie, sinonime, conjugare

tracțiune

TRACŢIÚNE, tracţiuni, s.f. Acţiune de deplasare a unui vehicul, a unui sistem tehnic etc. prin tragere cu ajutorul unei forţe exterioare (animale sau mecanice); forţă care pune în mişcare un vehicul, un sistem tehnic etc. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. traction.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRACŢIÚN//E ~i f. 1) Deplasare a unui vehicul prin aplicarea unei forţe (animale sau mecanice). 2) Forţă care provoacă deplasarea unui vehicul. [G.-D. tracţiunii; Sil. -ţi-u-] /<fr. traction
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRACŢIÚNE s.f. 1. Deplasare a unui vehicul cu ajutorul unei forţe aplicate la partea lui dinainte; forţă care pune în mişcare un vehicul. 2. (Impr.) Solicitarea la întindere a unui corp. [Pron. -ţi-u-. / cf. fr. traction, lat. tractio < trahere – a trage].
(Dicţionar de neologisme)

TRACŢIÚNE s. f. 1. deplasare înainte a unui vehicul cu ajutorul unei forţe exterioare. o forţă de ~ = forţă care pune în mişcare un vehicul. 2. (în teoria elasticităţii) mod de lucru al unui corp supus acţiunii unei forţe care tinde a-l lungi. 3. mişcare de gimnastică, ridicarea corpului suspendat de o bară, de inele etc. sau întins pe sol, cu ajutorul braţelor. 4. (ferov.) serviciu care dirijează locomotivele şi personalul de conducere. (< fr. traction)
(Marele dicţionar de neologisme)

tracţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. tracţiúnii; pl. tracţiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: tr tra trac tract tracti

Cuvinte se termină cu literele: ne une iune tiune ctiune