tracasare dex - definiţie, sinonime, conjugare
TRACASÁ, tracasez, vb. I. Tranz. (Livr.) A plictisi, a necăji, a sâcâi pe cineva. – Din fr. tracasser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRACASÁRE, tracasări, s.f. (Livr.) Faptul de a tracasa. – V. tracasa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TRACAS//Á ~éz tranz. rar A nu lăsa în pace, deranjând mereu; a sâcâi. /<fr. tracasser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRACASÁ vb. I. tr. (Franzuzism) A plictisi, a sâcâi, a supăra pe cineva. [< fr. tracasser].
(Dicţionar de neologisme)

TRACASÁRE s.f. Acţiunea de a tracasa şi rezultatul ei. [< tracasa].
(Dicţionar de neologisme)

TRACASÁ vb. tr. a sâcâi, a plictisi, a supăra pe cineva. (< fr. tracasser)
(Marele dicţionar de neologisme)

tracasá vb., ind. prez. 1 sg. tracaséz, 3 sg. şi pl. tracaseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tracasáre s. f., g.-d. art. tracasării; pl. tracasări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TRACASÁ vb. v. agasa, enerva, indispune, irita, necăji, plictisi, sâcâi, supăra.
(Dicţionar de sinonime)

TRACASÁRE s. v. agasare, enervare, iritare, plictisire, sâcâială, sâcâire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tra trac traca tracas

Cuvinte se termină cu literele: re are sare asare casare