tractare dex - definiţie, sinonime, conjugare
TRACTÁ1 vb. I. v. trata.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRACTÁ2, pers. 3 tractează, vb. I. Tranz. A remorca un vehicul. – Din fr. tracter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRACTÁRE, tractări, s.f. Acţiunea de a tracta2 şi rezultatul ei. – V. tracta2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TRACT//Á ~éz tranz. rar (vehicule) A face să se mişte, exercitând o forţă (prin tragere după sine). /<fr. tracter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRACTÁ vb. I. tr. A exercita o forţă de tracţiune asupra unui vehicul; a trage. [P.i. -tez. / < tractat, după fr. traction, tractoire < lat. tractio < trahere – a trage].
(Dicţionar de neologisme)

TRACTÁRE s.f. Acţiunea de a tracta şi rezultatul ei; tracţiune. [< tracta].
(Dicţionar de neologisme)

TRACTÁ vb. tr. a exercita o forţă de tracţiune asupra unui vehicul. (< fr. tracter)
(Marele dicţionar de neologisme)

tractá vb., ind. prez. 1 sg. tractéz, 3 sg. şi pl. tracteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tractáre (tracţiune) s. f., g.-d. art. tractării; pl. tractări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TRACTÁ vb. v. remorca.
(Dicţionar de sinonime)

TRACTÁRE s. v. remorcare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tra trac tract tracta

Cuvinte se termină cu literele: re are tare ctare actare