tractat

TRACTÁ¹ vb. I. v. trata.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRACTÁ², pers. 3 tractează, vb. I. Tranz. A remorca un vehicul. – Din fr. tracter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRACTÁT¹ s.n. v. tratat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRACTÁT², -Ă, tractaţi, -te, adj. Care se deplasează prin tractare. – V. tracta².
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TRACT//Á ~éz tranz. rar (vehicule) A face să se mişte, exercitând o forţă (prin tragere după sine). /<fr. tracter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRACTÁ vb. I. tr. A exercita o forţă de tracţiune asupra unui vehicul; a trage. [P.i. -tez. / < tractat, după fr. traction, tractoire < lat. tractio < trahere – a trage].
(Dicţionar de neologisme)

TRACTÁT, -Ă adj. Tras (de un tractor sau alt vehicul). [Cf. fr. tracté].
(Dicţionar de neologisme)

TRACTÁ vb. tr. a exercita o forţă de tracţiune asupra unui vehicul. (< fr. tracter)
(Marele dicţionar de neologisme)

tractá vb., ind. prez. 1 sg. tractéz, 3 sg. şi pl. tracteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TRACTÁ vb. v. remorca.
(Dicţionar de sinonime)

TRACTÁT adj. v. remorcat.
(Dicţionar de sinonime)