tractrice
TRACTRÍCE s.f. (Mat.) Curbă plană având proprietatea că, în fiecare punct al ei, segmentul de tangentă, cuprins între punctul de tangentă şi intersecţia tangentei cu o dreaptă fixă, are lungimea constantă. [< germ. Traktrix, cf. lat. tractare – a trage].
(Dicţionar de neologisme)
TRACTRÍCE s. f. (mat.) curbă plană având proprietatea ca, în fiecare punct al ei, segmentul de tangentă cuprins între punctul de tangentă şi intersecţia tangentei cu o dreaptă fixă să aibă lungimea constantă. (< germ. Traktrix)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar de neologisme)
TRACTRÍCE s. f. (mat.) curbă plană având proprietatea ca, în fiecare punct al ei, segmentul de tangentă cuprins între punctul de tangentă şi intersecţia tangentei cu o dreaptă fixă să aibă lungimea constantă. (< germ. Traktrix)
(Marele dicţionar de neologisme)