tradiționalism

TRADIŢIONALÍSM s.n. Ataşament (exagerat) faţă de tradiţie; atitudine dictată de acest ataşament. ♦ (În mişcarea culturală şi literară) Tendinţă excesivă spre folclor, istorie etc., care se opune modernismului şi respinge ideea de civilizaţie; supraevaluare a tradiţiei. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. traditionalisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRADIŢIONALÍSM n. 1) Ataşament deosebit faţă de tradiţie. 2) Tendinţă de supraevaluare a tradiţiei (folclorului, istoriei) şi de respingere a ideii de civilizaţie. /<fr. traditionisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRADIŢIONALÍSM s.n. Orientare social-politică şi culturală îndreptată spre considerarea nediferenţiată, necritică a valorilor tradiţiei; ataşament (exagerat) faţă de tradiţie. ♦ (În mişcarea culturală şi literară) Tendinţă excesivă spre folclor şi istorie, spre primitivism şi respingerea ideii de civilizaţie. [Pron. -ţi-o-. / < fr. traditionalisme].
(Dicţionar de neologisme)

TRADIŢIONALÍSM s. n. ataşament faţă de tradiţie. ♢ orientare social-politică şi culturală îndreptată spre considerarea nediferenţiată, necritică a valorilor tradiţiei. ♢ tendinţă, mai ales în planul culturii, de suprasolicitare a elementelor tradiţiei, înţelese ca valori de sine, fără selecţionare critică şi fără interpretarea lor prin prisma noilor valori produse de evoluţia social-culturală. (< fr. traditionalisme)
(Marele dicţionar de neologisme)

tradiţionalísm s. n. (sil. -ţi-o-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)