TRADÚCE, tradúc, vb. III. Tranz. 1. A reda, a transpune un text, o frază, un cuvânt dintr-o limbă în alta; a tălmăci. ♦ Spec. A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recepţionate. 2. Fig. A reprezenta, a exprima (cu ajutorul artei). 3. Fig. A înfăptui, a pune în practică. ♦ Refl. A se manifesta. 4. (Tehn.) A transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de altă natură. 5. (În expr.) A traduce (pe cineva) în faţa justiţiei = a aduce (pe cineva) înaintea unei instanţe judecătoreşti. ♢ (În expr.) A traduce în viaţă = a pune în aplicare (un principiu, un plan); a înfăptui, a realiza. [Perf. s. tradusei, part. tradus] – Din lat. traducere, fr. traduire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRADÚCERE, traduceri, s.f. Acţiunea de a traduce şi rezultatul ei; (concr.) scriere cuprinzând o transpunere a unui text dintr-o limbă în alta; traducţie. ♦ Interpretare. – V. traduce.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A TRADÚCE tradúc tranz. 1) (texte) A transpune (dintr-o limbă în alta), încercând realizarea echivalenţei de sens şi de valoare; a tălmăci. 2) tehn. (mesaje telegrafice) A restabili întocmai pe baza semnalelor recepţionate. 3) fig. A reda în altă formă sau cu alte mijloace (decât cele iniţiale); a transpune. ♢ ~ în viaţă a înfăptui în practică. ~ (pe cineva) în faţa justiţiei a aduce (pe cineva) în faţa instanţelor judecătoreşti; a deferi justiţiei. /<lat. traducere, fr. traduire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TRADÚCER//E ~i f. Text sau lucrare tradusă dintr-o limbă în alta. /v. a traduce
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
tradúce (-c, -ús), vb. – 1. A tălmăci, a tîlcui. – 2. (Familiar) A înşela, a trăda un bărbat de către o femeie. – Lat. traducere (sec. XIX), conjugat ca a duce. – Der. traducere, s.f.; traducător, s.m.; traducătoare, s.f.; traductibil, adj.; intraductibil, adj.
(Dicţionarul etimologic român)
TRADÚCE vb. III. tr. 1. A transpune dintr-o limbă în alta; a tălmăci. ♦ (Spec.) A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recepţionate. 2. (Fig.) A reda, a reprezenta (prin artă). 3. A înfăptui, a pune în practică. ♦ refl. A se manifesta. 4. (Tehn.) A transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de o altă natură. 5. (Jur.) A traduce (pe cineva) în faţa justiţiei = a aduce (pe cineva) înaintea unei instanţe judecătoreşti. [P.i. tradúc. / < lat. traducere, cf. fr. traduire, it. tradurre].
(Dicţionar de neologisme)
TRADÚCERE s.f. Acţiunea de a traduce şi rezultatul ei; (concr.) scriere cuprinzând o transpunere dintr-o limbă în alta. ♦ Interpretare. [< traduce].
(Dicţionar de neologisme)
TRADÚCE vb. I. tr. 1. a transpune dintr-o limbă în alta; a tălmăci. ♢ (spec.) a restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recepţionate. 2. (fig.) a exprima, a reda (prin artă). 3. a ~ în viaţă = a înfăptui, a pune în aplicare. 4. (tehn.) a transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de o altă natură. 5. (jur.) a cita în faţa justiţiei, a da în judecată. 6. (fam.) a înşela (în dragoste). II. tr., refl. a (se) manifesta, a (se) exprima (prin). (< lat. traducere, după fr. traduire)
(Marele dicţionar de neologisme)
TRADÚCERE s. f. acţiunea de a traduce; (concr.) scriere cuprinzând o transpunere dintr-o limbă în alta. ♢ interpretare. (< traduce)
(Marele dicţionar de neologisme)
tradúce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tradúc, perf. s. 1 sg. tradúsei, 1 pl. tradúserăm; part. tradús
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tradúcere s. f., g.-d. art. tradúcerii; pl. tradúceri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TRADÚCE vb. a tălmăci, a transpune, (livr.) a transla, (înv. şi reg.) a tâlcui, (înv.) a da, a izvodi, a întoarce, a preface, a prepune, a primeni, a scoate. (A ~ o poezie dintr-o limbă în alta.)
(Dicţionar de sinonime)
TRADÚCE vb. v. exprima, înfăţişa, manifesta, reda, reprezenta.
(Dicţionar de sinonime)
TRADÚCERE s. 1. tălmăcire, transpunere, (înv.) prefacere, traducţie, tălmăcitură, tâlcuială, tâlcuire. (~ dintr-o limbă în alta.) 2. (concr.) tălmăcire, transpunere, versiune. (O ~ reuşită din engleză.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRADÚCERE, traduceri, s.f. Acţiunea de a traduce şi rezultatul ei; (concr.) scriere cuprinzând o transpunere a unui text dintr-o limbă în alta; traducţie. ♦ Interpretare. – V. traduce.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TRADÚCER//E ~i f. Text sau lucrare tradusă dintr-o limbă în alta. /v. a traduce
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
tradúce (-c, -ús), vb. – 1. A tălmăci, a tîlcui. – 2. (Familiar) A înşela, a trăda un bărbat de către o femeie. – Lat. traducere (sec. XIX), conjugat ca a duce. – Der. traducere, s.f.; traducător, s.m.; traducătoare, s.f.; traductibil, adj.; intraductibil, adj.
(Dicţionarul etimologic român)
TRADÚCE vb. III. tr. 1. A transpune dintr-o limbă în alta; a tălmăci. ♦ (Spec.) A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recepţionate. 2. (Fig.) A reda, a reprezenta (prin artă). 3. A înfăptui, a pune în practică. ♦ refl. A se manifesta. 4. (Tehn.) A transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de o altă natură. 5. (Jur.) A traduce (pe cineva) în faţa justiţiei = a aduce (pe cineva) înaintea unei instanţe judecătoreşti. [P.i. tradúc. / < lat. traducere, cf. fr. traduire, it. tradurre].
(Dicţionar de neologisme)
TRADÚCERE s.f. Acţiunea de a traduce şi rezultatul ei; (concr.) scriere cuprinzând o transpunere dintr-o limbă în alta. ♦ Interpretare. [< traduce].
(Dicţionar de neologisme)
TRADÚCE vb. I. tr. 1. a transpune dintr-o limbă în alta; a tălmăci. ♢ (spec.) a restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recepţionate. 2. (fig.) a exprima, a reda (prin artă). 3. a ~ în viaţă = a înfăptui, a pune în aplicare. 4. (tehn.) a transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de o altă natură. 5. (jur.) a cita în faţa justiţiei, a da în judecată. 6. (fam.) a înşela (în dragoste). II. tr., refl. a (se) manifesta, a (se) exprima (prin). (< lat. traducere, după fr. traduire)
(Marele dicţionar de neologisme)
TRADÚCERE s. f. acţiunea de a traduce; (concr.) scriere cuprinzând o transpunere dintr-o limbă în alta. ♢ interpretare. (< traduce)
(Marele dicţionar de neologisme)
tradúce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tradúc, perf. s. 1 sg. tradúsei, 1 pl. tradúserăm; part. tradús
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tradúcere s. f., g.-d. art. tradúcerii; pl. tradúceri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TRADÚCE vb. a tălmăci, a transpune, (livr.) a transla, (înv. şi reg.) a tâlcui, (înv.) a da, a izvodi, a întoarce, a preface, a prepune, a primeni, a scoate. (A ~ o poezie dintr-o limbă în alta.)
(Dicţionar de sinonime)
TRADÚCE vb. v. exprima, înfăţişa, manifesta, reda, reprezenta.
(Dicţionar de sinonime)
TRADÚCERE s. 1. tălmăcire, transpunere, (înv.) prefacere, traducţie, tălmăcitură, tâlcuială, tâlcuire. (~ dintr-o limbă în alta.) 2. (concr.) tălmăcire, transpunere, versiune. (O ~ reuşită din engleză.)
(Dicţionar de sinonime)