tragăn dex - definiţie, sinonime, conjugare
TRĂGĂNÁ vb. I v. tărăgăna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

trăgăná (-néz, -át), vb. – A lungi, a amîna, a tergiversa, a lucra încet. – Der. tărăgăna, t(ă)răgă(n)i, străgăni. Origine incertă. Se consideră der. din lat. *tragῑnāre (Puşcariu 1753; REW 8837; Rosetti, I, 58; Candrea), cf. it. straschinare, fr. traîner, sp., port. trajinar; trecerea lui gi este analoagă cu mesteacăn, leagăn (Tiktin). În ciuda acestor coincidenţe, explicaţia pare insuficientă; mai degrabă ar fi o der. internă, de la trage cu suf. expresiv -na, ca în alte cazuri clăti(na), ruşi(na), tîmpi(na). – Der. trăgăneală (var. străgăneală, tărăgăială, trăgănitură), s.f. (tergiversare, întîrziere); trăgănitor, adj. (lent, întîrziat, leneş); trăgănac, s.m. (plantă, Potentilla reptans).
(Dicţionarul etimologic român)

trăgán (-ne), s.n. – Adenită, mai ales la animale. Origine incertă. Se consideră drept der. din ngr. τράγανον „cartilaj” (Cihac, II, 707; Tiktin; Candrea; Gáldi, Dict., 263), dar semantismul nu apare clar. Poate a existat o confuzie cu ngr. θράϰα sau θράϰια „jar, jăratic”, cf. antrax „cărbune” şi „tumoare” şi carbunco. Der. din gr. τράχαλος „ceafă” (Diculescu, Elementele, 431), nu este probabilă.
(Dicţionarul etimologic român)

trágăn, trágăne, s.n. (reg.) 1. răget prelung. 2. umflarea pieptului la vite; anghină la cai. 3. plantă vindecătoare a trăganului la vite şi la cai.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
TRĂGĂNÁ vb. v. adia, doini.
(Dicţionar de sinonime)

TRÁGĂN s. v. gâlcă, umflătură.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tra trag traga

Cuvinte se termină cu literele: an gan agan ragan