tragic dex - definiţie, sinonime, conjugare

tragic

[Sinonime]
TRÁGIC, -Ă, tragici, -ce, adj., s.m. 1. Adj. Care aparţine tragediei, care se referă la tragedie, cu caracter de tragedie. ♦ (Substantivat, n.) Categorie a esteticii exprimând un conflict al cărui deznodământ este înfrângerea sau pieirea, în urma unor împrejurări vitrege, a unor persoane virtuoase, a unor idealuri sau a unor categorii sociale valoroase. ♦ Fig. Zguduitor, jalnic, nenorocit. ♢ Expr. (Substantivat) A o lua în tragic = a acorda unei întâmplări (neplăcute) o gravitate exagerată. 2. S.m. (Rar) Autor de tragedii. – Din fr. tragique, lat. tragicus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRÁGI//C1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de tragedie; propriu tragediei. 2) fig. Care provoacă o puternică tulburare sufletească. ♢ A o lua în ~ a exagera gravitatea unei întâmplări sau unei situaţii; a dramatiza. /<fr. tragique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRÁGI//C2 ~ci m. rar Autor de tragedii. /<fr. tragique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRÁGIC3 n. Categorie estetică care exprimă un conflict ce presupune înfrângerea sau pierderea unor valori umane. /<fr. tragique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRÁGIC, -Ă adj. 1. Referitor la tragedie, cu caracter de tragedie. 2. (Fig.) Zguduitor, jalnic, funest. ♢ A o lua în tragic = a acorda unei întâmplări (neplăcute) o gravitate exagerată. // s.n. Categorie estetică desemnând pieirea unor valori umane care nu şi-au epuizat încă resursele potenţiale. // (Şi în forma tragi-, tragico-) Element prim şi secund de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) tragedie”, „de tragedie”, „funest”, „fatal”. [Cf. fr. tragique, it. tragico].
(Dicţionar de neologisme)

TRÁGIC, -Ă I. adj. 1. referitor la tragedie, cu caracter de tragedie. 2. (fig.) zguduitor, jalnic, funest. ♦ (fam.) care provoacă neplăceri mari; catastrofal. II. s. n. categorie estetică, sentiment de milă şi durere inspirat de înfrângerea sau pieirea, în urma unor împrejurări vitrege, a unor eroi, idealuri sau categorii sociale valoroase. ♦ a lua în ~ = a acorda unei întâmplări o gravitate exagerată. III. s. m. autor de tragedii. (< fr. tragique, lat. tragicus)
(Marele dicţionar de neologisme)

trágic adj. m., (autor) s. m., pl. trágici; f. sg. trágică, pl. trágice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

trágic (categorie a esteticii) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TRÁGIC adj. v. dezastruos.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Tragiccomic
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tra trag tragi

Cuvinte se termină cu literele: ic gic agic ragic