trahee

TRAHÉE, trahei, s.f. 1. Tub elastic fibros şi cartilaginos, la oameni şi la animale, care leagă laringele de bronhii şi prin care circulă aerul necesar respiraţiei din cavitatea bucală sau nazală în bronhii. 2. Fiecare dintre tubuleţele subţiri, chitinoase, deschise la exterior şi ramificate în corpul insectelor, păianjenilor şi miriapodelor, care servesc drept organ de respiraţie. 3. Fiecare dintre vasele lemnoase în formă de tuburi capilare prin care circulă seva brută în interiorul plantelor superioare. [Pr.: -he-e] – Din fr. trachée.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRAHÉ//E ~i f. 1) Tub prin care trece aerul spre plămâni în procesul respiraţiei. 2) Fiecare dintre canalele din interiorul plantelor superioare care servesc la conducerea sevei. [G.-D. traheii] /<lat. trachea, fr. trachée
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRAHÉE s.f. 1. Tub format din inele cartilaginoase, care leagă laringele de bronhii şi prin care circulă aerul necesar respiraţiei. 2. Fiecare dintre tubuleţele subţiri care formează aparatul respirator al insectelor. 3. Vas prin care circulă seva la plantele lemnoase. // (Şi în forma tracheo-, traheo-, pron. -he-o-) Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) trahee (1)”, „al traheii (1)”. [Pron. -he-e. / cf. fr. trachée, gr. tracheia].
(Dicţionar de neologisme)

TRAHÉE s. f. 1. tub din inele cartilaginoase, al aparatului respirator, care leagă laringele de bronhii. 2. fiecare dintre tubuleţele subţiri care formează aparatul respirator al insectelor. 3. vas capilar prin care circulă seva la plantele lemnoase. (< fr. trachée)
(Marele dicţionar de neologisme)

trahée s. f., art. trahéea, g.-d. art. trahéii; pl. trahéi
(Dicţionar ortografic al limbii române)