traiectorii

TRAIECTÓRIE, traiectorii, s.f. Drum parcurs în spaţiu de un corp în mişcare; linie curbă descrisă de un punct material. ♦ Reprezentare grafică a acestui drum, a acestei linii. – Din fr. trajectoire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRAIECTÓRI//E ~i f. 1) Drum în spaţiu parcurs de un corp în mişcare; traseu. 2) Reprezentare grafică a acestui drum parcurs de un corp. /<fr. trajectoire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRAIECTÓRIE s.f. Drumul descris în spaţiu de un corp în mişcare. ♦ Reprezentare grafică a acestui drum. [Pron. tra-iec-to-ri-e, gen. -iei. / cf. fr. trajectoire, după traiect].
(Dicţionar de neologisme)

TRAIECTÓRIE s. f. curbă deschisă de centrul de greutate al unui mobil; (p. ext.) reprezentare grafică a unei astfel de curbe. ♢ drum parcurs în spaţiu de un corp în mişcare; traiect, parcurs. ♢ (mat.) curbă având o proprietate dată. (< fr. trajectoire)
(Marele dicţionar de neologisme)

traiectórie s. f. (sil. -ri-e), art. traiectória (sil. -ri-a), g.-d. art. traiectóriei; pl. traiectórii, art. traiectóriile (sil. -ri-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TRAIECTÓRIE s. 1. v. rută. 2. traiect, traseu. (~ parcursă de un proiectil.)
(Dicţionar de sinonime)