traistă dex - definiţie, sinonime, conjugare

traistă

[Sinonime]
TRÁISTĂ, traiste, s.f. 1. Obiect în formă de sac, confecţionat din pânză groasă sau din lână şi prevăzut cu o baieră pentru a fi agăţat, care serveşte la transportul sau la păstrarea unor obiecte, mai ales a mâncării; straiţă. ♢ Expr. Cu traista în băţ, se spune despre cineva care nu are locuinţă stabilă sau care este foarte sărac. A-i bate (cuiva) vântul în traistă= a fi extrem de sărac. Traistă goală (sau uşoară) = sărăcie. A-i mânca (cuiva) câinii din traistă = a fi prostănac. A prinde (pe cineva) cu raţa în traistă = a prinde (pe vinovat) asupra faptului. ♦ Spec. Sac mic de pânză deasă din care se dă hrană cailor. 2. Conţinutul unei traiste (1). 3. Compus: traista-ciobanului = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze lungi, crestate, dispuse în rozetă, cu flori mici albe şi cu fructe triunghiulare, folosită ca plantă medicinală (Capsella bursa-patoris). – Cf. alb. t r a s t ë,  t r a j s t ë.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRÁIST//Ă ~e f. 1) Sac de dimensiuni mici, din ţesătură groasă (de obicei, ornamentată), prevăzut cu baiere şi folosit pentru transportarea sau păstrarea diferitelor lucruri, în special, merinde. 2) Sac de pânză din care li se dă cailor ovăz. ♢ A umbla cu ~a-n băţ a rămâne sărac şi fără adăpost. A umbla cu capul în ~ a fi distrat. A-i mânca (cuiva) câinii din ~ a fi prostănac. A-i bate (cuiva) vântul în ~ a fi extrem de sărac. A prinde (pe cineva) cu raţa în ~ a prinde vinovatul asupra faptului. Fală goală, ~ uşoară sărac, dar fudul. 3) Conţinutul unui astfel de sac. O ~ de nuci. 4):~a-ciobanului plantă erbacee cu frunze adânc crestate, dispuse în rozetă, cu flori mici albe şi cu fructe triunghiulare, folosită în medicină. [G.-D. traistei; Sil. trais-] /cf. alb. trastë, trajstë
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tráistă (-te), s.f. – 1. Sac cu baiere, care se duce pe umeri, tăfîlcă, turbincă. – 2. (Arg.) Flacon, sticlă. – Var. înv. taistă, traistă, Olt. tracită, Banat traşită, straiţă, trainstă. Mr. tastru, trastu(r). Mgr. τάγιστρον (Meyer, IF, II, 441; Creţu 374; Diculescu, Elementele, 447; Capidan, Raporturile, 552; REW 8528), cf. ngr. τραïστο, calabr. trástina. Legătura cu lat. canistrum (Miklosich, Etym. Wb., 109; Vasmer, III, 70) nu este evidentă. Cuvînt dacic, după Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 304 şi Col. lui Traian, 1874, 126, cf. Candrea. Din rom. a trecut la toate idiomurile cu care romînii au venit în contact: alb. tra(i)stë, štraitsë, streitsë, draštë, mag. tarisznya, ceh. tanystra (› germ. Tornister), slov. tanejstra, rut., pol. tajstra, rus. taistra. – Der. trăistar, s.m. (fabricant sau vînzător de traiste).
(Dicţionarul etimologic român)

tráista-ciobánului s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tráistă s. f. (sil. trais-), g.-d. art. tráistei; pl. tráiste
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TRAISTĂ-GOÁLĂ s. v. austru, crivăţ.
(Dicţionar de sinonime)

TRÁISTĂ s. 1. desagă, (reg.) tăgârţă, torbă, (Transilv., Ban. şi Olt.) straiţă. (Duce mâncarea în ~.) 2. săculeţ, (reg.) jacă. (În loc de poşetă purta o ~.) 3. (BOT.) traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris) = (pop.) punguliţă, (reg.) tăşculiţă, buruiană-de-friguri, iarbă-de-friguri, paştele-cailor, punga-popii, straiţa-ciobanului, straiţa-popii, tăşcuţa-ciobanului.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tra trai trais traist

Cuvinte se termină cu literele: ta sta ista aista raista