traiul

TRAI s.n. 1. Viaţă, existenţă. ♢ Mod de trai = ansamblul condiţiilor materiale şi spirituale specifice vieţii unei persoane, unui grup social, unei societăţi. ♢ Expr. A nu mai fi de trai sau a nu mai avea trai = a nu mai putea trăi din cauza cuiva sau a ceva, a nu mai putea îndura ceva. 2. Viaţă bună, fericită şi îmbelşugată; desfătare, petrecere. 3. Convieţuire. – Din trăi (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRA//I ~iuri n. 1) Totalitate a condiţiilor materiale şi culturale de viaţă ale oamenilor. ♢ A nu mai avea ~ a se afla în condiţii de oprimare morală sau psihică insuportabilă. 2) Existenţă umană; viaţă. Nivel de ~. 3) Viaţă bună. ♢ A se pune pe ~ a începe o viaţă bogată, plină de plăceri. 4) Viaţă în comun; convieţuire. [Monosilabic] /v. a trăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

trai s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TRAI s. 1. viaţă, (înv.) cust, custare. (A dus un ~ agitat.) 2. viaţă, vieţuire, (pop.) sălăşluire, (înv.) sălăşluinţă. (~ul lui îndelungat pe aceste locuri.) 3. existenţă, viaţă, zile (pl.), (înv. şi pop.) petrecere, vieţuire, (pop. şi fam.) veac, (înv.) petrecanie. (~ul lui se scurgea în linişte.) 4. v. coabitare. 5. v. subzistenţă.
(Dicţionar de sinonime)