tramă dex - definiţie, sinonime, conjugare

tramă

[Sinonime]
TRÁMĂ, trame, s.f. Fir de mătase, relativ gros şi afânat, întrebuinţat în urzeala sau în bătătura unor ţesături. ♦ Fig. Intrigă a unei opere literare. ♦ Fig. (Livr.) Plan ascuns, intrigă, complot. – Din fr. trame, lat. trama.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRÁM//Ă ~e f. livr. 1) Fir de mătase obţinut prin răsucirea mai multor fire şi întrebuinţat ca bătătură. 2) Subiectul unei lucrări artistice (piesă de teatru, film, operă etc.). 3) fig. Acţiune duşmănoasă, pusă la cale în taină; uneltire; intrigă. /<fr. trame
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRÁMĂ s.f. 1. Fir de mătase, obţinut prin răsucirea a cel puţin două fire care nu au mai fost răsucite şi întrebuinţat ca bătătură. 2. Subiectul propriu-zis al unei opere literare, al unei piese de teatru sau al unui film; acţiunea, intriga, canavaua pe care se ţes evenimentele operei respective. 3. (Fig.) Intrigă, uneltire, complot. [< fr. trame, it., lat. trama].
(Dicţionar de neologisme)

TRÁMĂ s. f. 1. fir de mătase prin răsucirea a cel puţin două fire, ca bătătură. 2. ansamblu de străzi pe care se concentrează traficul principal într-un teritoriu urban. 3. (constr.) distanţa dintre grinzi. 4. subiectul propriu-zis al unei opere literare, al unei piese de teatru, al unui film; acţiunea, intriga, canavaua pe care se ţes evenimentele operei respective. 5. (biol.) ansamblu de elemente, osatura sau partea rezistentă a unui ţesut. 6. (fig.) intrigă, uneltire, complot. (< fr. trame, lat. trama)
(Marele dicţionar de neologisme)

trámă s. f., g.-d. art. trámei; pl. tráme
(Dicţionar ortografic al limbii române)

trámă s.f. (reg.) 1. bătătură, băteală. 2. urzeală. 3.fuior. 4. câlţi.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
TRÁMĂ s. v. acţiune, afabulaţie, fabulaţie, intrigă, maşinaţie, subiect, uneltire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tra tram

Cuvinte se termină cu literele: ma ama rama