trampă dex - definiţie, sinonime, conjugare
TRÁMPĂ, trampe, s.f. (Reg.) Schimb în natură; troc. ♦ (Fam.) Aranjament, afacere (prin intermediari). ♢ Expr. A face (cuiva) trampa = a mijloci cuiva o afacere, o întâlnire etc. [Var.: treámpă s.f.] – Din tc. trampa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TRAMP//Á ~éz tranz. livr. rar 1) A uda din abundenţă; a umple în toată masa (cu un lichid). 2) tehn. A scufunda într-o baie cu lichid (fierbinte). /<fr. tramper
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

trámpă (-pe), s.f. – Fel, soi. Fr. trempe.
(Dicţionarul etimologic român)

trámpă (-pe), s.f. – Schimb, troc. – Var. treampă. Tc. trampa (Şeineanu, II, 365; Ronzevalle 63), cf. ngr. τράμπα, bg., sb. trampa. – Der. trămpălui, vb. (a schimba, a face troc), înv.
(Dicţionarul etimologic român)

TRAMPÁ vb. I. tr. 1. A stropi (abundent) cu un lichid; a îmbiba cu un lichid. ♦ A însiropa un tort. 2. (Tehn.) A înmuia (ceva) scufundându-l într-un lichid. [< fr. tremper].
(Dicţionar de neologisme)

TRAMPÁ vb. tr. 1. a stropi cu un lichid; a îmbiba cu un lichid. ♢ a însiropa un tort. 2. (tehn.) a înmuia (ceva) scufundându-l într- un lichid. ♢ a aplica pasta inflamabilă pe beţele de chibrit. (< fr. tremper)
(Marele dicţionar de neologisme)

trámpă s. f., g.-d. art. trámpei; pl. trámpe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

trampá vb., ind. prez. 1 sg. trampéz, 3 sg. şi pl. trampeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TRÁMPĂ s. v. schimb în natură, troc.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tra tram tramp

Cuvinte se termină cu literele: pa mpa ampa rampa