tranșee dex - definiţie, sinonime, conjugare
TRANŞÉE, tranşee, s.f. Şanţ adânc, uneori întărit şi apărat de o reţea de sârmă ghimpată, folosit în război ca adăpost. ♦ Şanţ sau săpătură de lungime mare, executate în anumite scopuri tehnice. [Pr.: -şe-e] – Din fr. tranchée.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRANŞÉ//E ~i f. 1) Adăpost în formă de canal (cu parapet), săpat special în timp de război pentru apărare sau tragere cu armele; şanţ. 2) Săpătură lungă şi adâncă, făcută în scopuri tehnice. [Art. tranşeea; G.-D. tranşeei; Sil. -şe-e] /<fr. tranchée
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRANŞÉE s.f. Şanţ de dimensiuni relativ mari, care foloseşte în război ca adăpost. ♦ Şanţ, excavaţie, săpătură în pământ executată pentru lucrări tehnice. [Pron. -şe-e, var. tranşeu s.n. / < fr. tranchée].
(Dicţionar de neologisme)

TRANŞÉU s.n. v. tranşee.
(Dicţionar de neologisme)

TRANŞÉE s. f. 1. şanţ îngust şi lung care protejează în război pe luptători de focul inamic. 2. excavaţie, săpătură în pământ executată pentru lucrări tehnice. (< fr. tranchée)
(Marele dicţionar de neologisme)

tranşée s. f., art. tranşéea, g.-d. art. tranşéei; pl. tranşée, art. tranşéele
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TRANŞÉE s. (MIL.) şanţ, (Ban., Transilv. şi Bucov.) ştelung, (înv.) ocop.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tra tran trans transe

Cuvinte se termină cu literele: ee see nsee ansee ransee