trandafir dex - definiţie, sinonime, conjugare

trandafir

[Sinonime]
TRANDAFÍR, trandafiri, s.m. 1. Nume dat unor specii diverse de plante perene sau de arbuşti ornamentali din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori divers colorate şi plăcut mirositoare, folosite mult în industria parfumurilor (Rosa). ♢ Trandafir sălbatic = măceş. ♢ Compuse: (Bot.) trandafiri-de-munte = smirdar; Trandafir-galben = teişor (2) (Kerria-japonica); (Zool.); trandafir-de-mare = actinie. 2. (În sintagma) Lemn de trandafir = lemnul unor arbori din America de Sud, din care se fac mobile de lux. 3. Cârnat din carne de porc tocată mare, cu satârul, şi condimentată cu mult piper şi usturoi. – Din ngr. triandáfillo „treizeci de foi” (apropiat, prin etimologie populară, de fir).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRANDAFÍR1 ~i m. 1) Arbust decorativ cu tulpina înaltă, ramificată şi cu ţepi, cu flori plăcut mirositoare (folosite în industria parfumurilor); roză. 2) Floare a acestui arbust. ♢ ~ sălbatic arbust cu flori roz sau albe şi cu fructul oval, cărnos, de culoare roşie; măceş; răsură; rujă. 3) rar Cârnaţi preparaţi din carne de porc cu mult piper şi usturoi. /<ngr. tr[i]antáfillon
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRANDAFÍR2 n. mai ales art. 1) Dans popular executat de perechi, care se deplasează în salturi înaite şi înapoi într-un tempo rapid. 2) Melodie după care se execută acest dans. /<ngr. tr[i]antáfillon
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

trandafír (-ri), s.m. – 1. Roză. – 2. Cîrnat. – Mr. trandafir, trandaf(i)lă, megl. trindáfil. Ngr. τρ(ι)αντάφυλλο (Cihac, II, 707; Roesler 577; Sandfeld 18), cf. alb. trandafilj, bg. trandafil (Conev 49). Sensul al doilea nu este clar; după Scriban, datorită mirodeniilor pe care le conţine. – Der. trandafiriu, adj. (roz).
(Dicţionarul etimologic român)

trandafír-de-máre s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

trandafír-de-múnte s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

trandafír s. m., pl. trandafíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TRANDAFIR-DE-MÁRE s. v. actinie, anemonă-de-mare, dediţel-de-mare.
(Dicţionar de sinonime)

TRANDAFIR-DE-IÁRNĂ s. v. spânz.
(Dicţionar de sinonime)

TRANDAFÍR s. I. 1. (BOT.; Rosa) roză, (înv. şi reg.) rug, (reg.) rujă. 2. (BOT.) trandafir sălbatic (Rosa canina) = măceş, (pop.) răsură, (reg.) cacadâr, mărăcine, rug, rujă, rujiţă, sipică, (Ban.) scobituri (pl.). II. patrician. (A mâncat un ~ bine fript.)
(Dicţionar de sinonime)

TRANDAFIR-DE-MÚNTE s. v. smirdar.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tra tran trand tranda

Cuvinte se termină cu literele: ir fir afir dafir ndafir