transă dex - definiţie, sinonime, conjugare
TRÁNSĂ, transe, s.f. Stare psihică specială în care se găseşte de obicei o persoană hipnotizată, deosebită atât de starea de veghe cât şi de cea de somn, caracterizată prin slăbirea sau dispariţia atitudinii discriminatorii, critice la acţiunea unor sugestii sau autosugestii. – Din fr. transe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRÁNŞĂ, tranşe, s.f. 1. Fiecare dintre părţile în care sunt divizate lucrurile ce urmează să fie produse sau distribuite în etape succesive; parte, porţie. ♦ Fiecare dintre porţiunile anatomice în care este separată carnea tăiată, în vederea sortării pe calităţi şi a formării de pachete preambalate. 2. Suprafaţa formată de marginile tăiate ale foilor unei cărţi, ale unui registru etc., uneori vopsită sau aurită. – Din fr. tranche.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRANŞÁ, tranşez, vb. I. Tranz. 1. A rezolva repede şi definitiv o dificultate, un conflict etc. 2. A separa, în porţiuni anatomice, după sortimente, calitate etc., carnea unui animal tăiat pentru consum. – Din fr. trancher.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRÁNS//Ă ~e f. Stare psihică, neobişnuită în care se află o persoană hipnotizată. /<fr. transe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRÁNŞ//Ă ~e f. 1) Grup de obiecte de acelaşi fel produse sau distribuite în etape succesive. 2) Porţiune sau bucată tăiată din ceva (comestibil). [G.-D. tranşei] /<fr. tranche
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A TRANŞ//Á ~éz tranz. 1) (probleme, situaţii, conflicte, cazuri dificile) A examina amănunţit, oferind o soluţie; a soluţiona; a dezlega; a rezolva; a delibera. 2) (carnea unui animal sacrificat) A împărţi în tranşe (cu ajutorul unui instrument dur şi tăios). /<fr. trancher
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tranşá (-şéz, -át), vb. – A tăia, a separa. Fr. trancher. – Der. tranşe, s.f. (parte dintr-un întreg), din fr. tranche; tranşee, s.f. (şanţ întărit), din fr. tranchée.
(Dicţionarul etimologic român)

TRÁNSĂ s.f. Stare de pierdere a voinţei în care se află o persoană supusă hipnozei. [< fr. transe].
(Dicţionar de neologisme)

TRÁNŞĂ s.f. 1. Fiecare dintre părţile în care este împărţit un lucru sau un grup de lucruri care se produc, se distribuie în rate succesive; parte. 2. Fiecare dintre feţele laterale ale unei cărţi, care rezultă prin tăierea transversală a filelor. [< fr. tranche].
(Dicţionar de neologisme)

TRANŞÁ vb. I. tr. 1. A tăia (şi a sorta) carnea destinată preparării mâncării, consumului. ♦ A tăia în lame, în plăci (marmură etc.). 2. A ajunge la o înţelegere, a rezolva repede o chestiune, o dificultate. [P.i. 3,6 -şează, ger. -şând. / < fr. trancher].
(Dicţionar de neologisme)

TRÁNSĂ s. f. stare de pierdere a voinţei în care se află o persoană supusă hipnozei. (< fr. transe)
(Marele dicţionar de neologisme)

TRÁNŞĂ s. f. 1. fiecare dintre părţile în care este împărţit un lucru sau un grup de lucruri ce se produc, se distribuie în rate succesive; parte. 2. fiecare dintre feţele laterale ale unei cărţi care rezultă prin tăierea transversală a filelor. (< fr. tranche)
(Marele dicţionar de neologisme)

TRANŞÁ vb. tr. 1. a tăia şi sorta carnea destinată preparării mâncării, consumului. ♢ a tăia în lame, în plăci (marmură etc.). 2. a rezolva printr-o decizie categorică o chestiune, o dificultate. (< fr. trancher)
(Marele dicţionar de neologisme)

tránsă s. f., g.-d. art. tránsei; pl. tránse
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tránşă s. f., art. tránşa, g.-d. art. tranşei; pl. tránşe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tranşá vb., ind. prez. 1 sg. tranşéz, 3 sg. şi pl. tranşeáză, 1 pl. tranşăm; ger. tranşând
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TRÁNŞĂ s. v. bucată.
(Dicţionar de sinonime)

TRÁNŞĂ s. v. rată.
(Dicţionar de sinonime)

TRANŞÁ vb. a rezolva. (A ~ în favoarea sa disputa.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tra tran trans

Cuvinte se termină cu literele: sa nsa ansa ransa