transcendental dex - definiţie, sinonime, conjugare

transcendental

[Sinonime]
TRANSCENDENTÁL, -Ă, transcendentali, -e, adj. (În filozofia lui Kant) Care se referă la formele apriorice ale cunoaşterii, care premerge experienţei şi o condiţionează. ♦ Care este deasupra lumii reale. – Din fr. transcendantal, lat. transcendentalis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRANSCENDENTÁL ~ă (~i, ~e) 1) (în scolastică) Care ţine de noţiunile cele mai generale (adevăr, bine, lucru etc.). 2) (în filozofia lui Kant) Care ţine de formele apriorice ale cunoaşterii ce organizează datele experienţei. /<fr. transcedantal
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRANSCENDENTÁL, -Ă adj. 1. (În filozofia scolastică) Referitor la atributele care depăşesc categoriile lui Aristotel prin caracterul lor general valabil pentru oricare existenţă. 2. (În filozofia idealistă a lui Kant) Referitor la formele apriorice ale cunoaşterii, care premerge experienţa şi o condiţionează. 3. (Liv.) Superior normelor sau raţiunii umane; care este deasupra lumii reale. [Cf. fr. transcendantal].
(Dicţionar de neologisme)

TRANSCENDENTÁL, -Ă adj. 1. (în fil. scolastică) referitor la atributele care depăşesc categoriile lui Aristotel prin caracterul lor general valabil pentru oricare existenţă. 2. (la Kant, referitor la formele apriorice ale cunoaşterii) care premerge experienţei şi o condiţionează. 3. care este deasupra lumii reale. (< fr. transcendantal)
(Marele dicţionar de neologisme)

transcendentál adj. m. (sil. mf. trans-), pl. transcendentáli; f. sg. transcendentálă, pl. transcendentále
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TRANSCENDENTÁL adj. (FILOZ.; la Kant) aprioric. (Principii ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tra tran trans transc

Cuvinte se termină cu literele: al tal ntal ental dental