transfigurare dex - definiţie, sinonime, conjugare
TRANSFIGURÁ, transfigurez, vb. I. Tranz. şi refl. A(-şi) schimba (în mod esenţial) expresia, înfăţişarea, forma, conţinutul, caracterul, natura, starea de spirit; p. ext. a (se) transforma. – Din fr. transfigurer, lat. transfigurare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRANSFIGURÁRE, transfigurări, s.f. Faptul de a (se) transfigura; modul cum arată ceea ce s-a transfigurat; transfiguraţie. – V. transfigura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TRANSFIGUR//Á ~éz tranz. A face să se transfigureze. [Sil. trans-fi-] /<fr. transfigurer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE TRANSFIGUR//Á mă ~éz intranz. 1) A căpăta o altă înfăţişare sau o altă expresie. 2) A căpăta un alt caracter; a-şi schimba radical starea de spirit. /<fr. transfigurer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRANSFIGURÁ vb. I. tr., refl. A(-şi) schimba expresia, înfăţişarea, starea de spirit. ♦ tr. A da (unui lucru, unei situaţii) altă înfăţişare, alt aspect; (p. ext.) a denatura. [< fr. transfigurer, cf. lat. transfigurare].
(Dicţionar de neologisme)

TRANSFIGURÁRE s.f. Acţiunea de a (se) transfigura şi rezultatul ei; transfiguraţie. ♦ Procedeu specific procesului de creaţie cu ajutorul căruia elementele realităţii exterioare, filtrate de viziunea imaginaţiei şi puterea de expresie a artistului, se transformă într-o realitate nouă, opera de artă. [< transfigura].
(Dicţionar de neologisme)

TRANSFIGURÁ vb. I. tr., refl. a(-şi) schimba expresia, înfăţişarea, forma, conţinutul, caracterul. II. tr. a da (unui lucru, unei situaţii) altă înfăţişare, alt aspect. (< fr. transfigurer, lat. transfigurare)
(Marele dicţionar de neologisme)

TRANSFIGURÁRE s. f. acţiunea de a (se) transfigura; transfiguraţie. ♢ procedeu specific procesului de creaţie cu ajutorul căruia elementele realităţii exterioare, filtrate de imaginaţia şi puterea de expresie a artisticului, se transformă într-o realitate nouă, opera de artă. (< transfigura)
(Marele dicţionar de neologisme)

transfigurá vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 1 sg. transfiguréz, 3 sg. şi pl. transfigureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

transfiguráre s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. art. transfigurării; pl. transfigurări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TRANSFIGURÁRE s. transfiguraţie. (~ unui actor.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tra tran trans transf

Cuvinte se termină cu literele: re are rare urare gurare