transfigurat

TRANSFIGURÁ, transfigurez, vb. I. Tranz. şi refl. A(-şi) schimba (în mod esenţial) expresia, înfăţişarea, forma, conţinutul, caracterul, natura, starea de spirit; p. ext. a (se) transforma. – Din fr. transfigurer, lat. transfigurare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRANSFIGURÁT, -Ă, transfiguraţi, -te, adj. Schimbat (în mod esenţial) la înfăţişare, la faţă (sub influenţa unei emoţii) – V. transfigura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TRANSFIGUR//Á ~éz tranz. A face să se transfigureze. [Sil. trans-fi-] /<fr. transfigurer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE TRANSFIGUR//Á mă ~éz intranz. 1) A căpăta o altă înfăţişare sau o altă expresie. 2) A căpăta un alt caracter; a-şi schimba radical starea de spirit. /<fr. transfigurer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRANSFIGURÁ vb. I. tr., refl. A(-şi) schimba expresia, înfăţişarea, starea de spirit. ♦ tr. A da (unui lucru, unei situaţii) altă înfăţişare, alt aspect; (p. ext.) a denatura. [< fr. transfigurer, cf. lat. transfigurare].
(Dicţionar de neologisme)

TRANSFIGURÁ vb. I. tr., refl. a(-şi) schimba expresia, înfăţişarea, forma, conţinutul, caracterul. II. tr. a da (unui lucru, unei situaţii) altă înfăţişare, alt aspect. (< fr. transfigurer, lat. transfigurare)
(Marele dicţionar de neologisme)

transfigurá vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 1 sg. transfiguréz, 3 sg. şi pl. transfigureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)