transfug

TRANSFÚG, -Ă, transfugi, -ge, s.m. şi f. Militar care săvârşeşte un act de trădare, trecând în tabăra inamică; p. ext. persoană care îşi părăseşte în mod ilegal ţara, partidul etc. – Din fr. transfuge, lat. transfuga.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRANSFÚ//G ~gi m. 1) Militar care, în timp de război, dezertează şi trece de partea inamicului. 2) Persoană care îşi părăseşte ţara în mod ilegal. [Sil. trans-fug] /<fr. transfuge, lat. transfuga
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRANSFÚG s.m. Militar care dezertează, care trece la inamic; (p. ext.) persoană care-şi părăseşte ţara, partidul etc. în mod ilegal. [Cf. fr. transfuge, lat. transfuga].
(Dicţionar de neologisme)

TRANSFÚG, -Ă s. m. f. militar care dezertează, care trece la inamic; (p. ext.) cel care-şi părăseşte ţara, partidul etc. în mod ilegal. (< fr. transfuge, lat. transfuga)
(Marele dicţionar de neologisme)

transfúg s. m. (sil. mf. trans-), pl. transfúgi
(Dicţionar ortografic al limbii române)