transmisiune
[Sinonime]
TRANSMISIÚNE, transmisiuni, s.f. I. Faptul de a transmite. 1. Trecere a energiei, a radiaţiilor, a undelor dintr-un loc în altul, fără deplasarea surselor acestora. ♦ Emisiune radiofonică. ♦ Trupe (sau unităţi etc.) de transmisiuni = trupe specializate în executarea şi asigurarea legăturilor prin radio, telefon etc. 2. (Jur.) Trecere a unui bun, a unui drept de la o persoană la alta. II. (În forma transmisie) Ansamblu de organe de maşini, de mecanisme, dispozitive etc. cu ajutorul cărora se transmite mişcarea de la un organ de maşină la altul sau de la o maşină la alta. [Pr.: -si-u-, – Var.: transmísie s.f.] – Din fr. transmission, lat. transmissio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRANSMISIÚN//E ~i f. 1) Comunicare de la emiţător spre receptor (prin radio, telefon, telegraf etc.). 2) jur. Trecere a unui drept sau a unui bun de la o persoană la alta. 3) Dispozitiv cu ajutorul căruia se transmite mişcarea (de la un organ de maşină la altul sau de la o maşină la alta). [G.-D. transmisiunii; Sil. trans-mi-si-u-; Var. transmisie] /<fr. transmission
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TRANSMISIÚNE s.f. 1. Faptul de a transmite; transmitere. 2. Comunicare între un post emiţător şi un post receptor de telegrafie, telefonie sau radiofonie; emisiune radiofonică. ♦ (la pl.) Ansamblul mijloacelor tehnice de legătură utilizate de unităţile militare în timpul operaţiilor. ♢ Trupe de transmisiuni = trupe specializate în executarea şi asigurarea legăturilor prin radio, telefon etc. 3. (Jur.) Trecere a unui lucru, a unui drept unei alte persoane. [Pron. -si-u-, var. transmisie s.f. / cf. fr. transmission, lat. transmissio].
(Dicţionar de neologisme)
TRANSMISIÚNE s. f. 1. faptul de a transmite; transmitere. 2. comunicare între un post emiţător şi un post receptor de telegrafie, telefonic sau radiofonic; emisiune radiofonică. ♢ (mil.; pl.) trupe specializate în executarea şi asigurarea legăturilor prin radio, telefon etc. 3. (jur.) trecere a unui lucru, a unui drept unei alte persoane. (< fr. transmission, lat. transmissio)
(Marele dicţionar de neologisme)
transmisiúne (mil., jur.) s. f. (sil. -si-u-; mf. trans-) g.-d. art. transmisiúnii; pl. transmisiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
transmisiúne (sil. -si-u-)/transmísie (transmitere, ansamblu de mecanisme) (mf. trans-) s. f. (sil. -si-e; mf. trans-), art. transmisiúnea/transmísia (sil.-si-a), g.-d. art. transmisiúnii/transmísiei; pl. transmisiúni/transmísii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TRANSMISIÚNE s. 1. transmitere (Curea de ~; ~ radiaţiilor.) 2. (JUR.) transfer, transmitere. (~ de drepturi.) 3. (FIZ.) emisiune. (~ radiofonică.) 4. (FIZ.) transport. (ă energiei electromagnetice.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRANSMISIÚN//E ~i f. 1) Comunicare de la emiţător spre receptor (prin radio, telefon, telegraf etc.). 2) jur. Trecere a unui drept sau a unui bun de la o persoană la alta. 3) Dispozitiv cu ajutorul căruia se transmite mişcarea (de la un organ de maşină la altul sau de la o maşină la alta). [G.-D. transmisiunii; Sil. trans-mi-si-u-; Var. transmisie] /<fr. transmission
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
TRANSMISIÚNE s. f. 1. faptul de a transmite; transmitere. 2. comunicare între un post emiţător şi un post receptor de telegrafie, telefonic sau radiofonic; emisiune radiofonică. ♢ (mil.; pl.) trupe specializate în executarea şi asigurarea legăturilor prin radio, telefon etc. 3. (jur.) trecere a unui lucru, a unui drept unei alte persoane. (< fr. transmission, lat. transmissio)
(Marele dicţionar de neologisme)
transmisiúne (mil., jur.) s. f. (sil. -si-u-; mf. trans-) g.-d. art. transmisiúnii; pl. transmisiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
transmisiúne (sil. -si-u-)/transmísie (transmitere, ansamblu de mecanisme) (mf. trans-) s. f. (sil. -si-e; mf. trans-), art. transmisiúnea/transmísia (sil.-si-a), g.-d. art. transmisiúnii/transmísiei; pl. transmisiúni/transmísii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TRANSMISIÚNE s. 1. transmitere (Curea de ~; ~ radiaţiilor.) 2. (JUR.) transfer, transmitere. (~ de drepturi.) 3. (FIZ.) emisiune. (~ radiofonică.) 4. (FIZ.) transport. (ă energiei electromagnetice.)
(Dicţionar de sinonime)