TRANSPARÉNT, -Ă, transparenţi, -te, adj., s.n. I. Adj. 1. Care poate fi străbătut de radiaţii electromagnetice (mai ales de lumină), fără ca acestea să fie absorbite sau difuzate; prin care se poate vedea clar, care lasă să se vadă limpede conturul şi detaliile obiectelor aflate de partea opusă; străveziu. ♦ Fig. Diafan, subţire, delicat; firav. 2. Fig. Care poate fi uşor înţeles sau ghicit; limpede, clar. II. S.n. Foaie de hârtie cu linii groase, paralele, care se aşază dedesubtul hârtiei de scris, pentru a înlesni scrierea în rânduri drepte. – Din fr. transparent, lat. transparens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRANSPARÉNŢĂ, transparenţe, s.f. (Adesea fig.) Proprietate a unor corpuri sau a unor medii a fi transparente. – Din fr. transparence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRANSPARÉN//T1 ~tă (~ţi, ~te) 1) Care lasă să treacă lumina, permiţând să se distingă obiectele; străveziu. 2) fig. (despre piele, ten etc.) Care este foarte gingaş; fin; diafan. 3) fig. Care are un sens uşor descifrabil; cu sens uşor de înţeles sau de ghicit; clar; evident. Aluzie ~tă. /<fr. transparent, it. transparente
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TRANSPARÉNT2 ~e n. Foaie de hârtie cu linii paralele groase, care se pune sub altă foaie, pentru a facilita scrierea în rânduri drepte. [Sil. trans-pa-] /<fr. transparent, it. transarente
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TRANSPARÉNŢ//Ă ~e f. Caracter transparent. /<fr. transparence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
transparént (-tă), adj. – 1. Străveziu. – 2. (S.n.) Foaie liniată care se aşază dedesubtul hîrtiei de scris. – 3. (S.n.) Stor. – Var. 3 transperant. Fr. transparent. Var. nu este clară. După Tiktin, se datorează unei confuzii cu transpirant. Pare mai degrabă un hiperurbanism care porneşte de la pronunţarea fr. cu ã › rom. *transparant şi redă greşit un e.
(Dicţionarul etimologic român)
TRANSPARÉNT, -Ă adj. 1. Prin care se poate vedea clar, străveziu, diafan. 2. (Fig.) Care poate fi înţeles, ghicit uşor; clar, limpede. // s.n. Foaie de hârtie pe care sunt trase linii groase paralele şi care se pune dedesubtul hârtiei de scris pentru a se putea scrie drept. [< fr. transparent, cf. lat. transparens].
(Dicţionar de neologisme)
TRANSPARÉNŢĂ s.f. Calitatea a ceea ce este transparent. [Cf. fr. transparence].
(Dicţionar de neologisme)
TRANSPARÉNT, -Ă I. adj. 1. (despre corpuri, medii) prin care se poate vedea clar, străveziu. ♢ diafan, subţire, delicat. 2. (fig.) uşor de înţeles. II. s. n. foaie liniată care se pune dedesubtul hârtiei de scris pentru a putea scrie drept. (< fr. transparent, lat. transparens)
(Marele dicţionar de neologisme)
TRANSPARÉNŢĂ s. f. 1. însuşirea de a fi transparent. 2. mod de lucru, principiu al unor conducători sau organe conducătoare de a face cunoscută public, în permanenţă, întreaga lor activitate. (< fr. transparence)
(Marele dicţionar de neologisme)
transparént adj. m. (sil. mf. trans-), pl. transparénţi; f. sg. transparéntă, pl. transparénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
transparént (foaie liniată) s. n. (sil. mf. trans-), pl. transparénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
transparénţă s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. art. transparénţei; pl. transparénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TRANSPARÉNT adj. 1. clar, străveziu. (O lentilă ~.) 2. v. vaporos. 3. v. rar. 4. v. limpede.
(Dicţionar de sinonime)
TRANSPARÉNT adj. v. clar, desluşit, explicit, expres, inteligibil, lămurit, limpede, net, precis, răspicat.
(Dicţionar de sinonime)
TRANSPARÉNŢĂ s. 1. claritate. (~ a unei lentile.) 2. diafanitate, (rar) străvezime, transpariţiune, (înv.) prevedere, străvedere. (~ unui material textil.) 3. v. limpezime. 4. (POL.) glasnost.
(Dicţionar de sinonime)
TRANSPARÉNŢĂ s. v. claritate, inteligibilitate, limpezeală, limpezime.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Transparent ≠ opac
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRANSPARÉNŢĂ, transparenţe, s.f. (Adesea fig.) Proprietate a unor corpuri sau a unor medii a fi transparente. – Din fr. transparence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TRANSPARÉNT2 ~e n. Foaie de hârtie cu linii paralele groase, care se pune sub altă foaie, pentru a facilita scrierea în rânduri drepte. [Sil. trans-pa-] /<fr. transparent, it. transarente
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TRANSPARÉNŢ//Ă ~e f. Caracter transparent. /<fr. transparence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
transparént (-tă), adj. – 1. Străveziu. – 2. (S.n.) Foaie liniată care se aşază dedesubtul hîrtiei de scris. – 3. (S.n.) Stor. – Var. 3 transperant. Fr. transparent. Var. nu este clară. După Tiktin, se datorează unei confuzii cu transpirant. Pare mai degrabă un hiperurbanism care porneşte de la pronunţarea fr. cu ã › rom. *transparant şi redă greşit un e.
(Dicţionarul etimologic român)
TRANSPARÉNT, -Ă adj. 1. Prin care se poate vedea clar, străveziu, diafan. 2. (Fig.) Care poate fi înţeles, ghicit uşor; clar, limpede. // s.n. Foaie de hârtie pe care sunt trase linii groase paralele şi care se pune dedesubtul hârtiei de scris pentru a se putea scrie drept. [< fr. transparent, cf. lat. transparens].
(Dicţionar de neologisme)
TRANSPARÉNŢĂ s.f. Calitatea a ceea ce este transparent. [Cf. fr. transparence].
(Dicţionar de neologisme)
TRANSPARÉNT, -Ă I. adj. 1. (despre corpuri, medii) prin care se poate vedea clar, străveziu. ♢ diafan, subţire, delicat. 2. (fig.) uşor de înţeles. II. s. n. foaie liniată care se pune dedesubtul hârtiei de scris pentru a putea scrie drept. (< fr. transparent, lat. transparens)
(Marele dicţionar de neologisme)
TRANSPARÉNŢĂ s. f. 1. însuşirea de a fi transparent. 2. mod de lucru, principiu al unor conducători sau organe conducătoare de a face cunoscută public, în permanenţă, întreaga lor activitate. (< fr. transparence)
(Marele dicţionar de neologisme)
transparént adj. m. (sil. mf. trans-), pl. transparénţi; f. sg. transparéntă, pl. transparénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
transparént (foaie liniată) s. n. (sil. mf. trans-), pl. transparénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
transparénţă s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. art. transparénţei; pl. transparénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TRANSPARÉNT adj. 1. clar, străveziu. (O lentilă ~.) 2. v. vaporos. 3. v. rar. 4. v. limpede.
(Dicţionar de sinonime)
TRANSPARÉNT adj. v. clar, desluşit, explicit, expres, inteligibil, lămurit, limpede, net, precis, răspicat.
(Dicţionar de sinonime)
TRANSPARÉNŢĂ s. 1. claritate. (~ a unei lentile.) 2. diafanitate, (rar) străvezime, transpariţiune, (înv.) prevedere, străvedere. (~ unui material textil.) 3. v. limpezime. 4. (POL.) glasnost.
(Dicţionar de sinonime)
TRANSPARÉNŢĂ s. v. claritate, inteligibilitate, limpezeală, limpezime.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Transparent ≠ opac
(Dicţionar de antonime)