transplantare dex - definiţie, sinonime, conjugare
TRANSPLANTÁ, transplantez, vb. I. Tranz. 1. A scoate din pământ o plantă (adultă) şi a o planta definitiv în alt loc; a răsădi. ♦ A aduce şi a face să se aclimatizeze o plantă sau un animal în altă regiune decât aceea unde trăieşte de obicei. ♦ Fig. A adapta, a împământeni o instituţie, un obicei etc. 2. A înlocui printr-o intervenţie chirurgicală un ţesut sau un organ bolnav cu alt ţesut sau organ sănătos de acelaşi fel. – Din fr. transplanter, lat. transplantare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRANSPLANTÁRE, transplantări, s.f. Acţiunea de a transplanta şi rezultatul ei; transplantaţie. – V. transplanta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TRANSPLANT//Á ~éz tranz. 1) (legume, flori şi alte culturi) A scoate din seră, din răsadniţă sau din pepinieră şi a planta în alt loc; a răsădi. 2) (plante, animale) A muta în altă regiune sau în alt mediu (în vederea aclimatizării). 3) fig. (obiceiuri, idei, instituţii etc.) A muta dintr-un loc în altul, făcândprindă rădăcini; a împământeni. 4) med. (ţesuturi, organe bolnave) A înlocui pe cale chirurgicală. [Sil. trans-plan-] /<lat. transplantare, fr. transplanter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRANSPLANTÁ vb. I. tr. 1. A scoate o plantă dintr-un loc şi a o planta în alt loc; a răsădi. ♦ (Fig.) A adapta, a împământeni o instituţie, un obicei etc. 2. A înlocui printr-o inervenţie chirurgicală un ţesut, un organ bolnav, cu altul sănătos şi de acelaşi fel. [< fr. transplanter].
(Dicţionar de neologisme)

TRANSPLANTÁRE s.f. Acţiunea de a transplanta şi rezultatul ei; transplantaţie. [< transplanta].
(Dicţionar de neologisme)

TRANSPLANTÁ vb. tr. 1. a scoate o plantă dintr-un loc şi a o planta în alt loc; a răsădi. ♢ (fig.) a adapta, a împământeni o instituţie, un obicei etc. 2. a înlocui printr-o intervenţie chirurgicală un ţesut sau un organ bolnav cu altul sănător. 3. (fig.) a transfera, a transporta. (< fr., engl. transplanter, lat. transplantare)
(Marele dicţionar de neologisme)

transplantá vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 1 sg. transplantéz, 3 sg. şi pl. transplanteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

transplantáre s. f. (sil. mf. trans-) plantare
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TRANSPLANTÁ vb. 1. v. planta. 2. v. replanta. 3. v. grefa. 4. a adapta, a împământeni. (~ o instituţie, un obicei.)
(Dicţionar de sinonime)

TRANSPLANTÁRE s. 1. v. plantare. 2. v. replantare. 3. (MED.) grefare, grefă, transplant. (~ unui organ.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tra tran trans transp

Cuvinte se termină cu literele: re are tare ntare antare